$$$

 BOALA DE PUTERE

Puterea activează în psihicul tău o serie de mecanisme de apărare care amplifică sentimentul de importanță și de control, chiar dacă acesta este doar aparent.

În momentul în care te afli într-o poziție de putere, senzația că deții controlul absolut asupra celor din jur pare adesea copleșitoare. Totuși, această „boală de putere” ascunde o iluzie fragilă, ce poate fi comparată cu o umbră ce se deplasează odată cu schimbările societății. Ai observat vreodată cum oamenii aflați în astfel de poziții privesc cu suspiciune și teamă fiecare alegere care nu le confirmă stăpânirea? Exact această dinamică vulnerabilizează puterea și dezvăluie cât de epuizantă este confruntarea cu ea, atât pentru conducători, cât și pentru cei conduși.

Boala de putere creează o senzație falsă că poți controla totul în jurul tău, dar, în realitate, aceasta este o iluzie efemeră ce adesea conduce la o pierdere profundă a perspectivei. Persoanele care cad victime acestei boli tind să creadă că dețin un control absolut asupra destinelor altora, fapt care generează o presiune constantă și o frică imensă de a-l pierde. În societate, acest fenomen se traduce prin crearea unor structuri rigide, bazate pe control și dominare, care sufocă creativitatea, inovația și chiar libertatea individuală. Vedem un astfel de model atât în zone ale Uniunii Europene, cât și la noi în România.

Pierderea contactului cu realitatea provoacă conflicte între diferitele categorii sociale, accentuând inegalitățile și resentimentele. Cei care dețin puterea devin prizonieri ai iluziei că pot menține starea actuală prin forță și constrângere, în timp ce restul populației resimte tot mai adânc vulnerabilitatea și alienarea. Această dinamică împiedică evoluția spirituală a societății, deoarece adevărata creștere necesită echilibru, vulnerabilitate și înțelegere reciprocă, nu dominație și subjugare.

Mecanismele psihologice ale puterii

Puterea activează în psihicul tău o serie de mecanisme de apărare care amplifică sentimentul de importanță și de control, chiar dacă acesta este doar aparent. Sentimentul de invincibilitate, adesea experimentat de cei aflați în poziții de putere, nu este un atribut real, ci un reflex psihologic menit să protejeze ego-ul de anxietatea pierderii puterii. Efectul Dunning-Kruger poate interveni cu ușurință în acest context, conducând la supraevaluarea propriilor abilități decizionale și la ignorarea feedback-ului negativ, ceea ce adâncește izolarea într-o buclă a iluziei autorității.

Ai putea observa și o tendință de depersonalizare față de cei aflați sub controlul tău, un mecanism psihologic care diminuează empatia pentru „ceilalți” (vezi foștii președinți ai țării). Acest lucru facilitează justificarea unor acțiuni abuzive sau nedrepte în apărarea „interesului superior”. În cadrul social, aceste mecanisme amplificate de putere îngreunează dialogul și repararea relațiilor, generând un cerc vicios al conflictelor și al alienării.

Realitatea subiectivă a liderilor și a dominatorilor

Perspectiva unui individ uman ca lider sau dominator poate deveni foarte distorsionată prin prisma bolii de putere. Crede că acțiunile și deciziile lui sunt esențiale pentru menținerea ordinii, uitând că aceste percepții sunt construite sub influența unor filtre cognitive puternice. De multe ori, liderii își construiesc o realitate paralelă în care propria lor valoare și importanță sunt supraevaluate, în detrimentul nevoilor și perspectivei celor pe care îi conduc. În loc să recunoască aceste vulnerabilități, e posibil să le suprime prin manifestări exagerate ale controlului, ceea ce prelungește minciuna-iluzie a puterii absolute și împiedică orice proces real de evoluție personală sau societală cu impact foarte negativ asupra categoriilor sociale.