$$$

 DINCOLO DE REALITATE: DISTOPIE ȘI UMANISM ÎN „ZIUA ELIBERĂRII” DE GEORGE SAUNDERS

George Saunders nu scrie povești — el orchestrează revelații. 

Volumul „Ziua eliberării” este o simfonie polifonică de nouă povestiri care îmbină grotescul cu tandrețea, absurdul cu luciditatea morală, într-o explorare profundă a condiției umane în fața puterii, tehnologiei, și dezumanizării. 

Cu o acuitate stilistică care frizează alchimia, Saunders transfigurează ficțiunea distopică și fantastică într-un mijloc de auto-reflecție colectivă.

„Love Letter” – Intimitate într-un imperiu al fricii

Această povestire este un avertisment subtil, construit pe un fundal politic distopic ce pare deranjant de apropiat. 

Scrisoarea unui bunic către nepotul său devine mărturia unei etici individuale într-un regim al tăcerii forțate. 

Saunders explorează aici ideea că libertatea nu moare brusc, ci se erodează prin conformism și frică. 

În acest microcosmos epistolar, ni se amintește că tăcerea poate fi complice și că dragostea adevărată implică curajul de a rezista.

„Ghoul” – Grotescul ca formă de iluminare

Cu acțiunea plasată într-un parc tematic subteran care simulează infernul, „Ghoul” ne introduce într-un univers în care realitatea este manufacturată, iar etica este un construct programat. 

Brian, protagonistul, pornește într-o călătorie a trezirii morale, în care groaza nu vine din decor, ci din indiferența celor din jur. Povestea funcționează ca o alegorie despre manipularea muncii, alienarea socială și pierderea sinelui într-un sistem care răsplătește obediența și penalizează introspecția.

„Elliott Spencer” – Mintea ca teren de luptă

Aici, Saunders duce ideea de control la extrem, prezentându-ne un protagonist cu memoria ștearsă și reprogramat pentru a deveni marionetă în proteste politice. 

Povestirea este o meditație sfâșietoare despre vulnerabilitatea cognitivă, despre cum identitatea poate fi deposedată de sine. 

Însă, din acest întuneric, apare o lumină slabă: dorința de a regăsi sensul, de a reconstrui ceea ce a fost distrus. Este, în fond, o parabolă despre reziliență și demnitate.

„My House” – Fantoma viselor pierdute

În cele doar șapte pagini ale acestei povestiri, autorul capturează o întreagă viață și ruina ei. 

Casa, ca simbol, devine martora tăcută a dorințelor neîmplinite, a eșecurilor îngropate sub rutina zilnică. Este poate cea mai subtilă dintre toate, dar tocmai această subtilitate o face cutremurătoare. 

Saunders ne șoptește că visul american poate fi și o închisoare, iar frumusețea se poate ascunde în asumarea melancoliei.

Umanism într-un veșmânt distopic

În Ziua eliberării, George Saunders nu se mulțumește să imagineze lumi distopice — el le umple de oameni care suferă, iubesc, se îndoiesc, și mai ales... speră. 

În cele mai întunecate colțuri ale fanteziei sale există mereu o lumină de umanitate, o sugestie că salvarea nu vine din sistem, ci din capacitatea noastră de a spune „nu”, de a visa altfel, de a iubi fără compromis.

Prin stilul său ironic, empatic și rafinat, Saunders ne arată că literatura nu este doar divertisment, ci un act de rezistență etică, un apel la trezire. 

Iar dacă absurditatea este moneda timpurilor moderne, poate singura răspuns este să o privim cu luciditate și blândețe — așa cum o face el.

„ZIUA ELIBERĂRII” (LIBERATION DAY, 2022) - GEORGE SAUNDERS

Traducere de Radu Șorop, Colecția „Raftul Denisei”, Editura Humanitas Fiction, 2025

Cu „Ziua eliberării”, volum finalist la Ray Bradbury Prize 2022, tradus în peste 20 de țări, George Saunders revine magistral la forma literară care l-a consacrat, oferind un volum de povestiri incisive și tulburătoare, care explorează natura umană în fața opresiunii, tehnologiei și alienării.

Povestirile lui Saunders, alcătuind un univers neașteptat, pătrund în cutele adânci ale subconștientului și scot la iveală monștri, dar și victime. 

Terifiantul se amestecă cu satira, grotescul cu sensibilul, realul pipernicit cu fantasticul trăit la cotele maxime ale disperării. 

Există însă mereu o fibră de caldă umanitate care răzbate dincolo de orice gest opresiv – o candoare care îți ajunge la inimă și te îndeamnă la reflecție.

„Un Gogol american: amuzant, incisiv, plin de nuanțe și mereu ghidat de o conștiință morală. 

„Ziua eliberării” nu face decât să confirme această perspectivă. Cele nouă povestiri de aici sunt inteligente și pline de umor, speculative, dar în același timp profund umane, narațiuni despre iubire, pierdere, dar și despre nevoia esențială de a crea legături.“ — Kirkus Reviews

„Rareori în istoria literaturii un autor de proză scurtă a fost mai premiat și s-a bucurat, încă din timpul vieții sale, de o recunoaștere totală așa cum se întâmplă de un deceniu încoace cu George Saunders. 

Cu acest volum de proză scurtă, Saunders uimește, o dată în plus, prin felul în care găsește limbaje și forme noi pentru povestirile sale de o originalitate frapantă: halucinații hipercapitaliste, distopii spirituale, experimente elegiace. 

Un scriitor complet (deopotrivă romancier și eseist strălucit), a cărui inventivitate este egalată doar de profunzimea povestirilor sale.“ — MARIUS CHIVU

Scriitor proeminent, considerat unul dintre maeștrii prozei americane actuale, GEORGE SAUNDERS s-a născut pe data de 2 decembrie 1958 în Amarillo, Texas, S.U.A.

Și-a luat licența în inginerie geofizică în 1981 la Colorado School of Mines, iar după absolvire a plecat să lucreze în Sumatra. 

După un an și jumătate s-a întors în Statele Unite, unde a fost, rând pe rând, portar, vânzător, muncitor într-un abator. 

În 1986 a fost admis la masteratul de scriere creativă de la Syracuse University, unde își cunoaște viitoarea soție, scriitoarea Paula Redick. 

Între 1989 și 1996 a lucrat ca scriitor tehnic și inginer geofizician, iar din 1996 predă scriere creativă la Syracuse University. Saunders a debutat în 1986 cu o povestire, „A Lack of Order in the Floating Object Room“, publicată în Northwest Review. 

Primul lui volum de proză scurtă, „CivilWarLand in Bad Decline” (1996), a fost urmat de o carte pentru copii, „The Very Persistent Gappers of Frip” (2000), apoi de alte două volume de povestiri, „Pastoralia” (Pastoralia, 2000; Humanitas Fiction, 2020) și „In Persuasion Nation” (2006). 

Între timp a publicat nuvela „The Brief and Frightening Reign of Phil” (2005) și volumul de proze/eseuri „A Bee Stung Me So I Killed All the Fish” (2006). 

Volumul său de eseuri „The Braindead Megaphone” a apărut în 2007, iar volumul de proză scurtă „Tenth of December: Stories” în 2013. 

Primul lui roman, „Lincoln între vieți” (Lincoln in the Bardo, 2017; Humanitas Fiction, 2018), a câștigat Man Booker Prize în 2017. 

În 2021 a publicat volumul de eseuri despre proza scurtă rusă „A Swim in a Pond in the Rain”. 

Cel mai recent volum al său de povestiri, „Ziua eliberării” (Liberation Day, 2022; Humanitas Fiction, 2025), a fost tradus în peste 20 de țări și este finalist la Ray Bradbury Prize, 2022. 

Pentru proza sa scurtă a primit numeroase premii: de patru ori National Magazine Award for Fiction, PEN/ Malamud Award for Excellence in the Short Story, World Fantasy Award for Best Short Story, Folio Prize, The Story Prize etc. George Saunders publică în mod regulat în The New Yorker, Harper’s Magazine, Esquire, GQ și The New York Times Magazine. 

În 2018 primește Premio Gregor von Rezzori și intră în American Academy of Arts and Letters, iar în 2023 primește Library of Congress Prize for American Fiction.