$$$

 VAMPIRUS ACADEMICUS: DESPRE VAMPIRISMUL ACADEMIC ȘI UNIVERSITATEA CA LAN DE USTUROI

„Ce arată cinema-ul comunist cu vampiri? De la Marx la Ceaușescu, VAMPIRUL TRECE PRIN SOCIALISM CA PRIN LANUL DE USTUROI – unele țări l-au evitat, altele l-au folosit ca de propriul sistem.

Ce vom arăta în postcomunism? 

Că vampirul devine din metaforă a capitalistului rău, metaforă a comunistului rău, iar ‘Dracula’ lui Jude e primul film care rupe paradigma asta de tranziție.” – “The vampire in late communist cinema: from internal enemy to foreign threat”, „Journal of Undead Studies”? 😄

Ai crede că „vampirii din cinematografia comunistă, care au trecut prin socialism ca prin lanul de usturoi, unele țări l-au evitat, altele l-au folosit ca de propriul sistem” (!?!😄) ar trebui lăsați să putrezească în cripta istoriei, dar iată că un grup de neînfricați cercetători s-au hotărât să le pună colți noi. 

Vampirii revin nu doar în filme, ci și în bibliografii, cu ștaif și morgă academică: vampirii academici care se hrănesc din citări. 

Cercetătorii poartă cu mândrie un D.O.I. (Digital Object Identifier) — adică un cod unic atribuit unui articol academic — ca pe o medalie de prestigiu, ca și cum ar avea un D.O.I. lipit de frunte, gata să-l fluture în fața oricui: „Uite, am publicat! Sunt validat !”

Academismul Mușcă – Cu Drepturi de Autor

Vampirul în viziunea marxistă sugerează capitalul care suge sângele poporului adică munca celorlalți. 

Dar în mediul universitar de azi, vampirismul s-a metamorfozat într-un alt soi de „undead”: cercetătorul care supraviețuiește prin reciclarea copulării între poncife. 

De la Marx la Radu Jude, pe linie provincială, totul devine vampir dacă îl încadrezi corect în stilul MLA (Modern Language Association). 

Dacă vampirul academic e bine încadrat în stilul MLA, atunci e acceptat în cercurile universitare, chiar dacă ideea e trasă de păr. 

E ca și cum ai afirma: „Nu contează ce spui, contează să fie citat corect.”

Fiecare articol e o transfuzie de citate. 

Fiecare capitol, o secvență în care universitarul își lustruiește colții și își caută victimele prin bibliotecile postcomuniste.

„Ce arată cinematografia comunistă cu vampiri?” întreabă retoric coordonatorul

Spoiler alert: arată că ne plac tropii și clișeele și poncifele. 

Mai ales cei/cele cu pedigree ideologic. 

Vampirul capitalist? Da, îl știm. 

Vampirul comunist? Noutate editorială. 

Vampirul postcomunist? Best-seller în pregătire. 

Dracula cu accent ardelenesc care rupe paradigma? 

Sună a lansare la Gaudeamus cu shoturi de sânge sintactic.

„Cercetarea” Ca Ritual Hematofil

Toată această analiză „riguroasă” are un miros distinct: acela al sângelui teoretic extras cu pipeta, nu cu plăcere și din plăcere vampirică. 

Vampirismul academic nu e despre mister și groază, ci despre strategii de supraviețuire în jungla editurilor indexate. 

CINE MUȘCĂ PRIMUL DIN SUBIECT, ACELA ÎȘI IA GRANTUL !

De la Karl Marx la Karl Kesselring – Cine e următorul vampir canonizat?

Există o poftă vampiric-insațiabilă în acest tip de discurs: nevoia de a transforma orice în trop, orice în obiect de analiză, orice în ilustrare de ideologie. 

Dacă Marx ar reveni, probabil ar fi obligat să publice într-un jurnal Open Access cu referenți dubitativi-gotici-vampirici.

Iar Dracula ar fi obligat să își justifice existența printr-un capitol metodologic.

Concluzia care nu moare:

VAMPIRUL NU MAI E CE-A FOST !

Nu mai pândește după perdea, ci îți apare în bibliografie. 

Nu mai suge sângele, ci factorul de impact. 

Iar universitatea, această citadelă cu turnuri de Word și creneluri de PowerPoint, e locul unde fiecare ideologie își găsește corespondentul undead. 

Întrebarea care rămâne e simplă: 

Cine va îndrăzni să scrie despre vampirismul în studiile despre studiile despre studiile despre vampiri?

PLEDOARIA UNUI VAMPIR ACADEMIC: TROPUL SUNT EU !

Onorat juriu al Facultății de Litere, distinși referenți anonimi, și dragi colegi care încă nu au fost indexați în SCOPUS*...

Eu, Vampirus Academicus, vin astăzi înaintea dumneavoastră nu ca obiect de studiu, ci ca autor neglijat. 

Tropul meu – acela de creatură care suge sângele și viața din proletariatul bibliografic – este copiat, parafrazat, utilizat, exploatat și amplificat fără citare directă !

Sunt menționat în Marx, reinterpretat în cinema-ul est-european, filtrat prin Ceaușescu și remixat în Radu Jude, dar nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să fiu paradigma tranziției.

Am fost descris ca simbol al capitalului, apoi al comunismului, apoi al postcomunismului, iar acum sunt trending topic în seminare. 

Tropul meu e obosit, e uzat de atâta exploatare. 

Am fost abuzat de cercetători flămânzi de metatext. 

Știți ce înseamnă să fii citat de 5.483 de ori și totuși să nu primești nici măcar un grant ERC (European Research Council) ?

Drepturi de autor și drepturi de sânge

Solicit următoarele:

- Menționare ca coautor atunci când sunt invocat în paragrafe analitice de peste 250 de cuvinte.

- Redevențe pentru fiecare apariție în titlul unui articol academic care conține cuvintele „vampir” și „transgresiune”.

- Dreptul de veto asupra interpretărilor care mă asociază cu consumerismul fără fundal gotic adecvat.

Cine sunt eu, de fapt?

Nu sunt doar o fantasmă literară. Sunt o instituție !

Sunt ficțiunea care susține zeci de conferințe internaționale. 

Tropul meu plătește taxele de publicare în Open Access. 

Și totuși, sunt exclus din bibliografie – sunt doar „motivul central”, niciodată „autorul inspirației”.

ÎNCHEIERE ÎN LANUL DE USTUROI

Vă rog, dragi confrați, recunoașteți-mi existența juridică în spațiul academic. 

Ofer consultanță narativă, apar în film și literatură, am CV și cont de ORCID**. 

Nu mai sunt doar o metaforă, ci o entitate doctorală.

 

Iar dacă nu mi se vor acorda aceste drepturi, voi cere recunoașterea tropului ca entitate intelectuală colectivă în fața Curții Internaționale a Tropilor.

Cu stimă și ceva sânge pe rever, 

Vampirus Academicus, auto-referențiat în toate textele voastre preferate

*SCOPUS este una dintre cele mai mari și mai respectate baze de date bibliografice și bibliometrice din lume, creată de Elsevier și folosită intens în mediul academic pentru a căuta, analiza și evalua literatura științifică dintr-o gamă largă de domenii.

**CONTUL ORCID este un profil digital creat pe platforma ORCID.org care îți oferă un identificator unic și permanent — numit ORCID iD — folosit pentru a te distinge clar ca cercetător, indiferent de câte persoane au același nume ca tine. 

Este ca un „buletin de identitate academic” care te însoțește oriunde publici sau aplici. 

Este util pentru că evită confuziile între cercetători cu nume similare, centralizează activitatea academică într-un singur loc, crește vizibilitatea lucrărilor în comunitatea științifică, este cerut de tot mai multe reviste academice și agenții de finanțare.

https://link.springer.com/article/10.1007/s11212-025-09734-w