$$$

 ATELIERELE DE RÂIE LITERARĂ: CUM SĂ DEVII SCRIITOR ÎN 3 PAȘI RAPIZI !

Nu ești scriitor până nu ai plătit un curs unde ți se explică, cu precizie chirurgicală, că talentul e precum covidul — se ia. 

E contagios.

Ajunge să stai suficient de aproape de un „mentor” cocoșat de premii literare balcanice și diplome județene plus metafore la reducere, iar dacă tușește inspirație, ești mântuit. 

Gata, te-ai molipsit de talent !

Cuvintele curg, premiile se culeg gata coapte. 

În epoca digitală, talentul literar — sau artistic în general — nu mai este doar o chestiune de har, ci și de strategie, tehnologie și storytelling personal.

Asta e teoria semidocților: ficțiunea se transferă prin atingere și mai ales prin card bancar.

Talentul literar a trecut de la misticism (un dar al zeilor) la metodă, de la har la branding. 

Astăzi, talentul este o noțiune fluidă, negociabilă, de dezvoltare personală. 

Oricine poate scrie, oricine poate publica, oricine e scriitor, autor de decalogii. 

Poți avea talent fără să fii publicat, și poți fi publicat fără să ai talent — iar între cele două se întinde o întreagă industrie culturală. 

Talentul nu e democratic. 

Nu se distribuie ca newsletterele de dezvoltare personală. 

Dar poate fi mimat, marketat și eventual „învățat”, măcar pe sfert, de aici invazia de sfertodocți. 

Adevărații talentați scriu pentru că nu pot face altceva. 

Ceilalți? Scriu pentru că au cont de Facebook, Instagram, blog, site, etc. 

„Scriu” pentru că sunt chinuiți de talente, nu de talent !

În epoca digitală, talentul literar — sau artistic în general — nu mai este doar o chestiune de har, ci de strategie, tehnologie și storytelling personal.

EPISODUL I : 

O DIGRESIUNE - TALENTUL LITERAR, O TRAGICOMEDIE ÎN ACTE DE VANITATE ȘI ILUZIE

ACTUL I – NAȘTEREA TALENTULUI: ÎNTRE GENE ȘI SELFIE-URI SOLIPSISTE

Talentul literar, spun legendele, se naște dintr-un amestec misterios de suferință, tare congenitale, alcoolism ereditar și lecturi chinuitoare din Kafka. 

Alții susțin că se transmite genetic, din tată (prezumtiv) în fiu, din mamă-n fiică, de la dilărul Gygy la vânzătoarea Myrabella, mârlită-n într-un subsol de bloc confort III, etc. sau printr-un curs accelerat pe TikTok despre „Cum să scrii în 24 de ore precum Irina Binder !”. 

În realitate, apare spontan, ca acneea adolescentină – fără avertisment, în cele mai nepotrivite momente, și adesea în locuri nepopulate de gramatică.

ACTUL II – MANIFESTĂRI ȘI ALTE SIMPTOME

Primul simptom al talentului este tendința de a scrie pe Facebook postări de tip „Ce profundă este tristețea din spatele unei felii de pizza rece”. 

A doua manifestare e convingerea că nimeni nu te înțelege, dar că într-o zi, lumea va plânge citindu-ți panseurile imbecil-halucinate despre bere la PET și nemurire. 

Dacă ai scris vreodată „ploaia îmi plânge dorul” și ai simțit că ai rupt o axă a poeziei, felicitări: e posibil să fii talentat. 

Sau doar un dobitoc lipsit de simț autocritic.

ACTUL III – EVALUAREA TALENTULUI: ȘTIINȚĂ, HAZARD SAU HOROSCOP LITERAR ?

Talentul se evaluează în funcție de câți indivizi au dat like la postarea ta despre dragostea pierdută în metroul din Drumul Taberei. 

Criticii literari, în schimb, folosesc metoda milenară „hmm… are ceva, dar nu destul”. 

Adevărul e că talentul se evaluează după cât de bine știi să scrii fără să spui nimic, dar musai să sune profund. 

Cu cât folosești mai multe cuvinte precum „solenoid”, „vis”, „craniu”, „memorie”, „camera interioară”, „metafizic”, „transcendență”, „abis”, „transgresiune”, „nocturn”, sau „sublim”, cu atât ești mai aproape de titlul de „Scriitor de elitist salon cultural”.

ACTUL IV – POȚI SĂ-ȚI ANTRENEZI TALENTUL ? 

Da, bineînțeles, la fel cum antrenezi un acordeon de manelist să devină pian de concert simfonic !

Antrenamentul talentului literar presupune experiență, cultură, lecturi, scris, eșec repetat, iar scris și rescris și tot așa și acceptarea faptului că nimeni nu va înțelege ce-ai vrut să spui. 

Cei fără talent (marea majoritate) pot încerca simularea: cursuri online, inteligență artificială, citate din Nietzsche amestecate cu emoji-uri triste. 

SE POATE ÎNVĂȚA TALENTUL ? 

Cum să nu ! 

Dacă plătești, te învață coach-ul în mod accelerat.

SE POATE COPIA STILUL ALTORA PÂNĂ DEVII UN COLAJ POSTMODERN ? 

Absolut, este ceea ce fac majoritatea „scriitorilor” !

ACTUL V – DEFINIȚIA TALENTULUI: ÎNTRE ILUZIE ȘI BRANDING PERSONAL

Talentul artistic, literar sau cultural este capacitatea de a produce ceva ce pare profund, chiar dacă nu înțelege nimeni. 

Este încrederea cu care spui: „Am scris ceva greu de înțeles, deci înseamnă că e artă.” 

Este arta de a vorbi mult și de a spune puțin, dar într-un mod în care lumea se simte nevoită să aplaude. 

De prea multe ori, talentul e doar ambiție și vanitate cu un vocabular mai bine tunat.

EPILOG

Vonnegut n-ar fi cerut niciodată să-l imităm. 

Ar fi râs de noi, probabil. 

Dar poate — poate ! — ne-ar fi spus că adevărata îndurare față de cititor e să nu-l plictisești cu ce ai „învățat” la „workshopul de tehnică narativă”.

VA URMA !