$$$

 ⭐FREDDY MERCURY 

  – O VIAȚĂ PE MUCHIE DE LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC..

S-a născut Farrokh Bulsara, într-o zi toridă de septembrie 1946, în Zanzibar, într-o familie parsi de origine indiană. 

Nu avea sânge regal, dar destinul lui se scria deja cu litere de aur, pentru că băiatul ăsta avea ceva în el ce nu se putea învăța: foc. 

Foc în voce, foc în ochi, foc în suflet. Un foc care avea să aprindă inimile unei planete întregi.

La șapte ani deja cânta la pian. 

La opt, învăța să-și mascheze timiditatea în spatele unui zâmbet sfidător. 

Și undeva în copilăria lui petrecută în India și apoi în Anglia, se năștea nu doar un om, ci o legendă.

Lumea l-a cunoscut pe Freddy în anii '70, când s-a alăturat formației Queen. 

Ce-a urmat n-a mai fost doar muzică, a fost magie pură. "Bohemian Rhapsody", "Somebody to Love", "We Are the Champions", "Don't Stop Me Now".

Nu erau doar cântece. 

Erau explozii de geniu. 

Freddy nu cânta. 

Freddy trăia fiecare vers ca și cum ar fi fost ultima lui clipă.

Cu o prezență scenică imposibil de egalat, cu vocea care urca și cobora registrul emoțional al omenirii, Freddy Mercury devenise Regele Neîncoronat al Rockului.

 Apogeul? 

Live Aid 1985, Wembley...72.000 de oameni cântând cu el ca și cum n-ar mai fi fost un mâine... și poate că n-a mai fost...

Dar dincolo de sclipiciul showbizului, Freddy era un suflet chinuit. 

Se lupta cu identitatea lui, cu iubirea, cu adevărul despre el însuși. 

Avea un cerc restrâns de prieteni, iar marea iubire a vieții lui a fost o femeie: Mary Austin. 

I-a spus la un moment dat: „Toți iubiții mei m-au trădat. Singura mea prietenă adevărată a fost Mary."

În timp ce lumea îl ridica în slăvi, el cobora treptat într-un abis interior. lubea, greşea, dădea totul și apoi se retrăgea în singurătatea lui luxoasă. Era superstar pe scenă, dar copilul speriat din Zanzibar nu dispăruse niciodată cu totul

În anii '80, Freddy află că are HIV. Diagnosticul e o sabie înfiptă drept în inimă. 

Îi e frică. 

Îi e ruşine. 

Și mai ales, nu vrea mila lumii. 

Așa că tace. 

Continuă să creeze, să cânte, să trăiască.

În timp ce trupul i se destramă, vocea lui devine parcă mai puternică. 

Mai disperată. 

Mai vie.

În 1991, înregistrează piesa "The Show Must Go On"....iar avesta nu-i doar un cântec...E un testament!!

Freddy știa că moare. Dar refuza să moară în tăcere. 

Ultimele versuri sunt un strigăt din adâncul sufletului:

..Inside my heart is breaking / Mv makeup may be flaking / But my smile still stays on..."

Pe 24 noiembrie 1991, la 45 de ani, Freddy Mercury moare înconjurat de prietenii apropiaţi. 

Nu s-a stins. 

A ars până la capăt.

Astăzi, Freddy e mai viu ca niciodată.

Dincolo de mituri și glorie, el rămâne dovada că un om poate schimba lumea cu vocea și inima lui.

Că poți fi ciudat, diferit, vulnerabil și totuși... unic. 

Un rege fără coroană. 

Un geniu tragic.

O voce care nu va tăcea niciodată

Când Freddy a închis ochii pentru ultima oară, n-a fost liniște.

A fost o explozie. 

De emoții, de amintiri, de oameni care au simțit că s-a stins nu doar o stea, ci o galaxie întreagă. 

Cerul s-a luminat altfel în noaptea aia. Parcă Dumnezeu însuși s-a ridicat în picioare și a spus: „Îmi pare rău, pământule. Dar vocea asta e de-a mea acum."

Cenușa lui n-a fost împrăștiată pe scenă, nici în vreo mare exotică. A fost păstrată, în tăcere, de Mary – femeia care l-a iubit așa cum a fost el, nu cum l-a văzut lumea. Ea n-a vrut să devină un altar public. A vrut să rămână doar „al ei".

Dar Freddy n-a murit.

El trăiește în fiecare vers, în fiecare bătaie de tobe, în fiecare puști care-și rupe gâtul cântând "We Will Rock You" în fața oglinzii. 

El trăiește în noi. 

Cu dinții strânși, cu zâmbetul larg și cu inima mereu pe scenă.

Pentru că, vezi tu... oameni ca Freddy Mercury nu se nasc des.

Dar când o fac, nu vin să stea.

Vin să rupă cerul în două și să cânte din toată inima.

"I won't be a rock star. I will be a legend."

       ... Și exact asta a fost!!

Și câți pot fi că el???

Rezumat Wikipedia 

Foto Pinterest 

Respect și admirație 🤍🖤💜