$¢$

 JOHANN GOTTFRIED VON HERDER

Johann Gottfried von Herder (născut la 25 august 1744, Mohrungen, Prusia de Est [acum Morąg, Polonia] — decedat la 18 decembrie 1803, Weimar, Saxa-Weimar [Germania]) a fost un important critic, teolog și filosof german. El a jucat un rol central în mișcarea literară Sturm und Drang și a fost un inovator semnificativ în filosofia istoriei și culturii. Influența sa a fost amplificată de legăturile cu tinerii J.W. von Goethe, ceea ce l-a transformat într-un precursor al mișcării romantice. În 1802, a fost înnobilat, adăugând titlul „von” la numele său.

Viața timpurie și călătoriile: Herder provenea dintr-o familie modestă și a urmat școlile locale. Din vara anului 1762, a studiat teologia, filosofia și literatura la Königsberg, unde a intrat în contact cu Immanuel Kant, fondatorul filosofiei critice, și cu Johann Georg Hamann, un critic proeminent al Iluminismului.

În noiembrie 1764, Herder s-a mutat la Riga (pe atunci parte a Imperiului Rus) pentru a preda și a predica. Acolo, și-a publicat primele lucrări, incluzând două colecții de fragmente: Über die neuere deutsche Literatur: Fragmente (1767) și Kritische Wälder, oder Betrachtungen die Wissenschaft und Kunst des Schönen betreffend (1769 și 1846).

În vara anului 1769, Herder a întreprins o călătorie maritimă de la Riga la Nantes, ceea ce i-a oferit o înțelegere profundă a destinului său. Jurnalul său, meiner Reise im Jahr 1769 (1769), finalizat la Paris în decembrie, reflectă această transformare. Herder se percepea ca o ființă fără ancoră, care părăsise un țărm sigur și naviga spre un viitor necunoscut. Această călătorie a devenit un catalizator pentru dezvoltarea sa intelectuală, anticipând posibilitățile de evoluție ale generațiilor viitoare, inclusiv ideile lui Goethe și ale fraților Grimm.

Cariera la Bückeburg: În aprilie 1771, Herder a devenit predicator de curte la Bückeburg, unde lucrările sale au fost fundamentale pentru mișcarea Sturm und Drang. În viziunea sa romantică, sentimentul (Gefühl) era esențial pentru experiența imediată a realității, oferind o balanță între puterea vitală a individului și mediul înconjurător.

În această perioadă, a scris lucrări importante precum Plastik (1778) și Abhandlung über den Ursprung der Sprache (1772), în care a argumentat că limbajul își are originea în natura umană și că cunoașterea este posibilă doar prin intermediul limbajului. Herder a subliniat unitatea și totalitatea indivizibilă a naturii umane, respingând distincțiile rigide dintre diferitele facultăți umane.

Primii ani la Weimar: Datorită influenței lui Goethe, Herder a fost numit superintendent general și consilier al consistoriului la Weimar în 1776. Aici, a dezvoltat bazele unei morfologii generale, care i-a permis să înțeleagă cum diverse forme culturale și literare își asumă structuri specifice în contextul lor istoric.

În această perioadă, Herder a trecut la clasicism și a scris lucrări precum Vom Erkennen und Empfinden der menschlichen Seele (1778) și Vom Geist der ebräischen Poesie (1782–83), în care a privit poezia ca pe un mod de reconciliere cu realitatea. Pentru Herder, poezia era o expresie naturală și istorică a sentimentului uman, mai degrabă decât un act deliberat.

Apogeul și ultimii ani: Cariera lui Herder la Weimar a atins apogeul cu lucrările Zerstreute Blätter (1785–97) și Ideen zur Philosophie der Geschichte der Menschheit (1784–91). În acestea, a încercat să demonstreze că natura și istoria se supun unor legi uniforme, evidențiind cum forțele concurente ale naturii umane se echilibrează prin generarea de forme determinate.

În dialogurile Gott: einige Gespräche (1787), Herder a combinat punctele de vedere ale raționaliștilor Leibniz și Spinoza, într-o încercare de a înțelege unitatea dintre om și natură.

Diferențele de opinie cu privire la Revoluția Franceză și natura sa auto-asertivă l-au distanțat de Goethe și de mișcarea clasică germană, ceea ce a dus la o dușmănie amară față de aceasta în ultimele sale lucrări.

Herder a murit în 1803. Prima ediție colectată a lucrărilor sale a fost produsă de văduva sa între 1805 și 1820.

Sursa: 

https://www.britannica.com/biography/Johann-Gottfried-von-Herder