$¢$

 Focul veșnic din Yanartaș – flăcările zeilor care ard de milenii în inima Turciei

Pe coasta de sud-vest a Turciei, în apropierea stațiunii Çıralı, se află unul dintre cele mai misterioase și fascinante locuri din lume – Yanartaș, cunoscut și sub numele de „Piatra care arde”. Aici, din inima stâncilor muntoase, flăcări adevărate ies la suprafață și ard neîntrerupt de peste 4.000 de ani, zi și noapte, indiferent de anotimp sau condițiile meteorologice. Acest fenomen rar și spectaculos nu este rezultatul intervenției umane, ci o manifestare naturală unică, alimentată de emanații constante de gaze naturale – în principal metan – care ies prin crăpăturile din stâncă și se aprind în contact cu oxigenul din aer.

Această minune geologică a inspirat uimire și teamă de-a lungul mileniilor. Flăcările, care dansează tăcute pe pantele de piatră golașă, i-au intrigat profund pe grecii și romanii antici, care nu aveau mijloacele să înțeleagă originea lor științifică. Astfel, în imaginarul antic, focul de la Yanartaș nu putea fi decât lucrarea unei divinități. Se credea că locul este sacru, iar focul era identificat drept gura sau suflarea unui zeu. Potrivit unora dintre vechile legende, flăcările nesfârșite ar fi fost ale monstrului Chimera – o creatură mitologică cu cap de leu, trup de capră și coadă de șarpe – care scuipa foc și a fost în cele din urmă învinsă de eroul Bellerofon, călare pe Pegas. Se spune că, deși fiara a fost îngropată sub stânci, respirația ei de foc continuă să iasă din adâncuri până în ziua de azi.

Tocmai datorită acestei asocieri legendare, zona a fost văzută ca un portal între tărâmul muritorilor și cel al zeilor, un loc încărcat de mister și reverență. În Antichitate, marinarii din Marea Mediterană foloseau focul vizibil de la distanță ca far natural, ghidându-se după el în nopțile întunecate sau în timpul furtunilor. Unele izvoare istorice sugerează chiar că în acest loc existau altare și sanctuare închinate zeilor focului, iar procesiuni religioase aveau loc sub cerul înstelat, în compania flăcărilor eterne. De asemenea, Yanartaș a fost considerat un loc de inițiere spirituală și purificare, unde pelerinii veneau să-și caute norocul, viziunea sau iertarea păcatelor.

Din punct de vedere geologic, focurile veșnice de la Yanartaș se datorează unui fenomen rar, dar explicabil: gazele naturale captive în subteran, rezultate din descompunerea materiei organice în profunzimea scoarței terestre, urcă prin fisuri și crăpături ale rocilor poroase. În acest caz, prezența rocilor metamorfice și presiunile tectonice din regiunea Anzilor Mici favorizează acest tip de scurgere lentă, dar constantă. Flăcările nu au o sursă artificială și nu sunt întreținute de om – ele ard pur și simplu de milenii, reaprinzându-se singure după ploaie sau vânt. Unii cercetători susțin că activitatea este atât de veche, încât ar putea fi cel mai longeviv foc natural cunoscut de omenire 🔥.

Astăzi, Yanartaș rămâne un loc de pelerinaj – nu religios, ci turistic și spiritual. Mii de vizitatori urcă anual panta stâncoasă, adesea la apus sau noaptea, pentru a fi martori la spectacolul ireal al flăcărilor dansând în întuneric. Mulți turiști se așază în jurul flăcărilor și își gătesc cafeaua la ibric sau își încălzesc mâinile, simțind o conexiune profundă cu misterul antic care plutește în aer. Zona este protejată ca sit natural, iar ghizii locali povestesc cu pasiune legendele transmise din generație în generație, păstrând vie magia acestui foc sacru.

În concluzie, focul veșnic de la Yanartaș este mai mult decât o simplă curiozitate geologică. Este o fereastră către gândirea mitologică a lumii antice, un loc unde știința și misterul conviețuiesc. De-a lungul mileniilor, aceste flăcări au fost martore tăcute la transformările lumii, rămânând aprinse în ciuda tuturor schimbărilor. Vizitarea acestui loc unic înseamnă nu doar o lecție de geologie sau mitologie, ci și o călătorie interioară spre fascinația eternă a focului – simbol al vieții, distrugerii și renașterii.✨