$$$

 Tunelul Capra-Bâlea, ascuns la peste 2.000 de metri altitudine în Munții Făgăraș, este una dintre cele mai impresionante realizări inginerești din România. Aflat pe celebrul drum Transfăgărășan, tunelul nu doar că traversează o barieră naturală colosală, dar pare să unească două lumi — una învăluită în aburii ceții de pe versantul sudic și alta scăldată în lumina rece a nordului. Trecerea prin el este un moment magic: odată intrat, simți cum te desprinzi de lume, pășind într-un spațiu tăcut, de piatră, întuneric și reverberații.

Tunelul are o lungime de aproximativ 884 de metri și deține titlul de cel mai lung tunel rutier din România. Construit în perioada 1972–1974, în contextul amenajării Transfăgărășanului — a presupus o muncă titanică. Zeci de echipe de muncitori, ingineri și soldați au lucrat în ture zi și noapte, într-o zonă unde condițiile meteorologice pot fi extreme chiar și vara. Forarea s-a făcut prin masivul de piatră dură, iar metodele de lucru au fost adesea brutale: explozibili, perforatoare, multă forță brută și improvizații tehnice.

Accesul la tunel este în sine o experiență unică. De pe versantul sudic, dinspre Lacul Vidraru și Cascada Capra, urci șerpuit, printre stânci abrupte, cascade și serpentine amețitoare. Peisajul pare desprins din altă lume: munți dezgoliți de vegetație, creste ascuțite și nori care coboară până la nivelul drumului. Pe partea nordică, coborârea te duce spre Lacul Bâlea, iar priveliștea se deschide brusc spre Transilvania, cu păduri de conifere și pajiști alpine. Tunelul leagă aceste două lumi într-un mod aproape simbolic — sudul aspru și dramatic, cu nordul blând și liniștit.

Interiorul tunelului este sobru și rece. Pereții de beton sunt uzi, ecoul pașilor sau al motoarelor se propagă ca într-o peșteră, iar lumina pătrunde slab de la capetele îndepărtate. Nu există iluminare artificială permanentă, ceea ce face trecerea prin el și mai spectaculoasă. Într-un fel, simți că ești în măruntaiele munților, într-un coridor tăcut săpat printr-un colos natural. Este una dintre acele construcții care te face să te simți mic, dar și parte din ceva mai mare — o rețea de drumuri ce cuceresc muntele, dar îl respectă în același timp.

Tunelul este închis iarna, din cauza zăpezilor abundente și a riscului de avalanșe, dar vara devine un punct esențial pe harta turiștilor, motocicliștilor, cicliștilor și pasionaților de natură. Mulți se opresc înainte sau după el, pentru a fotografia drumul sinuos sau pentru a simți diferența bruscă de climat și lumină dintre cele două intrări. Este un loc unde muntele pare viu, iar tunelul — o arteră tăcută care îl străbate.

Departe de a fi doar o construcție practică, Tunelul Capra-Bâlea a devenit parte din identitatea Transfăgărășanului și din mitologia montană a României. O trecere prin el înseamnă mai mult decât o simplă călătorie: este o experiență care combină măreția naturii cu ingeniozitatea omului. E locul în care liniștea muntelui e spartă doar de zgomotul anvelopelor pe asfalt umed și unde, preț de câteva clipe, simți că ai fost înghițit de piatră — și eliberat, la capătul luminii.