$$$

 Drepneaua neagră (Apus apus), una dintre cele mai uimitoare păsări din Europa, este un maestru absolut al zborului. Trăind în aer mai mult decât orice altă pasăre cunoscută, această vietate mică și subțire, cu aripi în formă de seceră, a fost adaptată în mod extraordinar la un stil de viață complet aerian. După ce părăsește cuibul în primele săptămâni de viață, drepneaua începe o existență ce se va desfășura aproape exclusiv în atmosferă, revenind la sol doar pentru reproducere și, chiar și atunci, contactul cu pământul este extrem de scurt.

Ceea ce fascinează cel mai mult la această pasăre este capacitatea ei de a dormi în zbor. Studiile recente, bazate pe monitorizarea prin micro-senzori, au arătat că drepnelele intră într-o stare asemănătoare somnului în timp ce planează la mare altitudine. Aceste “pauze” aeriene se desfășoară de obicei noaptea, când păsările urcă până la 2.000-3.000 de metri altitudine și planează lent în spirală, reducându-și activitatea cerebrală fără a pierde controlul direcției. Este o formă de odihnă inedită în lumea animală, care le permite să economisească energie și să-și continue călătoriile fără întrerupere.

Hrănirea are loc exclusiv în zbor, drepneaua fiind echipată cu un cioc mic dar foarte eficient, care se deschide larg pentru a colecta insectele plutitoare în aer, adesea într-un nor invizibil de pradă numit „plankton aerian”. Se hrănește cu musculițe, țânțari, afide și alte mici viețuitoare aeropurtate, consumând mii de astfel de creaturi în fiecare zi. Pentru a bea apă, se apropie cu precizie de suprafețele lacurilor sau râurilor și culege picături din mers, fără să se oprească sau să se lase pe vreo ramură.

Reproducerea, un alt proces esențial în viața oricărei specii, are loc tot în zbor, în moduri ce pot părea fantastice. Perechile de drepnele se caută și se recunosc în aer, iar împerecherea se petrece tot în zbor, în mișcare. Cuiburile sunt construite în crăpăturile clădirilor, ale stâncilor sau sub streșini, iar părinții revin doar pentru a depune ouăle și a hrăni puii. În restul timpului, își petrec viața suspendată între nori, fără a se ancora de nimic solid. Puii, după ce își dezvoltă aripile și musculatura, pleacă într-un prim zbor care poate dura luni întregi fără pauză.

Această adaptare extremă la un stil de viață aerian este rodul a milioane de ani de evoluție. Drepneaua neagră nu doar că sfidează limitele biologice cunoscute, ci redefinește ceea ce înseamnă “a trăi în aer”. Nu are gheare prindere ca o rândunică, nici obiceiul de a se opri pentru odihnă ca alte păsări migratoare. Zborul ei este rapid, precis, deosebit de eficient energetic, iar capacitatea de a pluti pe curenții de aer timp de luni întregi fără oprire o transformă într-un simbol al libertății și al adaptării supreme la cer. Este, într-un sens profund, pasărea care a făcut din aer un adevărat cămin.