ULTIMUL RAPORT DE DREPT
GHEORGHE VADUVA
Dreptul meu la nedreptate-i totdeauna drept de drept,
dreptul de-a fi prost cu ziua-i drept de drept și de nedrept.
Între drept și ce-i nedrept, nu-i consolă, nici podeț,
e-un ocean de iad fierbinte de vulcani și de îngheț.
În iad se-întrupează raiul, ideal subtil și gol,
în rai se strecoară iadul cu safire și nămol.
În nămol, nu-i foc, nici apă, -i doar mixaj necenzurat,
hrană tâmpă pentru lume și pietroiul de cărat.
Și când însuși Everestul va fi apă și nisip,
vom vedea că infinitu-și face veacul într-un cip.
Veacul nu va fi, ca astăzi, o măsură de-un sutar,
va fi altă socoteală, alt răboj, alt calendar.
Va fi micro-entitate, fost colos, azi, mai nimic,
mai presus ca universul, dus cu pluta de vreun click...
Nu mai știu de ce și astăzi inventăm ce-i inventat,
când nimic din ce există n-a venit nici n-a plecat.
E aici de când se știe, ca știut, ca nou, ca vechi,
cu statut de veșnicie, fără ochi, fără urechi.
Cea mai mare făcătură, universul infinit,
stă la coadă pentru clipă, timpu-n sine s-a sfârșit.
Un alt timp începe astăzi, pe cadavrul lui de ieri,
viitorul care vine nu se află nicăieri.
Ordinea de altădată, de bătrână, a murit,
ordinea dezordonată de niciunde a sosit.
Suflă-n foale înghețate, face cald la Polul Nord,
și semnează cu netimpul noul timpului acord.
Pune tunuri pe orbită, fiindcă-n nou ei război
nu mai vin extratereștrii, noi ne războim cu noi.
Va fi iar harababură, va fi tot ce a mai fost,
în războiul tâmp al lumii tot mai nou, tot fără rost.
Dar, se știe, pe orbite, -s sateliți și mult gunoi,
sateliții sunt ai noștri, gunoieri suntem tot noi.
Vom mai pune și rachete, să vină moartea din cer,
pe post de interceptoare, de săgeți, de pumni de fier.
Dar se poate ca planeta, ce captează-n ea un jar,
să facă raport la Soare pentr-un vânt interstelar.
Să se lepede de apă și de bios și de vânt
și s-aducă iar din haos focul sacru pe Pământ.
Gheorghe Văduva,
București, 18 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu