$$$

 DUMINICA DE IERI

Romulus VULPESCU

Aprind țigara si te-astept sa vii

Pe-o bancă de pe stradă, la amiază :

Secundele acestea argintii

Se scutură că vorbele-ntr-o frază.

Foșnesc șoptit-vecini cu vantul- plopii

Și degetele-mi vântul le resfiră...

E-o liniște de umbră când te-apropii,

Și mâna mea vibrează, și e liră.

Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară

Peronul despărțirii să-l refuze :

În părul tău mai e un rest de vară,

Dar - vineție - toamna-ti stă pe buze.

Se-mbracă-n demnitate regiunea :

Duminică de ieri și-a scos coroana.

Săruturile tac. Zi tristă lunea.

Rămas-bun, ochi. Rămas-bun târg.

Rămâne rana.