$$$

 O poezie a lui Radu Gyr, probabil, una dintre cele mai frumoase, copleșitoare și emoționante dedicate lui Mihai Eminescu, cel supranumit de Țuțea, “o sumă lirică de voievozi.”

BALADĂ PENTRU EMINESCU

Te-am slăvit în cărți și în poeme

Și te-au înălțat iconoctas,

Ca să fulgeri tânăr peste vreme,

Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut voevodând voroave,

Ciobănind genune și zăpezi,

Potcovar de fum bătând potcoave

Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă- Piatră

Care sparge piscul viforos,

Și fierar înfierbântând pe vatră,

Mările călite sub baros.

Împărat, ți-au scris pe tâmple steme

Făt-Frumos, ți-am pus în mâini hanger.

Și-au cules, din pana ta, blesteme,

Viscole și răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării

Pașii tăi pe unde te-au fost dus

Și-nsetat pe drumurile Țării

Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, neșterși încă,

A crucificării pe furtuni

Și sărut lumina lor adâncă

Și-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie

Dăruind azur din mâini subțiri,

Sfânt, bătut, pe veacul tău în cuie,

Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,

Biruit de ramuri de arin,

Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,

Ars ca Nesus în cămașă de venin…

Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul,

Nu ești înstelatul împărat.

Sfâșiat ți-i pieptul și obrazul.

Tu ești marele însângerat!

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată

Și-n icoane noi pe flori de crin.

Crinii nu vor stinge, niciodată,

Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ți pipăi steme și nici lauri…

Numai rănile mă plec și ți le strâng

Și le fac medalii mari de aur,

În genunchi, le-nchid în inimă și plâng.