$$_

 Când înflori-va liliacul și pâine vatra va mai coace,

Să știi că vii ne sunt părinții, să știi în lume este Pace.

Când rândunica lângă casă din glie cuibul împletește,

Să știi că hore se mai joacă, iar satul încă mai trăiește.

Când plugul brazda va desface și fân se va usca pe vale,

Să știi.., feciorii sunt la coasă, iar fiicele în șezătoare.

Când grâu va răsări sub soare și struguri se vor coace-n vie,

Să știi că ne mai sunt țăranii, iar miei mai zburdă pe câmpie.

Când la izvor va fi ulciorul, iar teiul ne va sta în poartă,

Să știi că ne trăiesc străbunii, iar doina încă e cântată.

Când florile de păpădie vor fi-mpletite-n coroniță,

Să știi că ne zâmbesc copiii și-n suflet ne mai stă credință.

Când lumânări vor da lumină, lânga Altar la rugăciune,

Să știi.., porți Cruce de creștin oriunde-ai fi în lume.

Când toamna-i nuntă mare-n sat, cu mire și mireasă,

Să știi că undeva-n mahală se va mai face-o casă.

Când se botează pruncii în apele sfințite,

Să știi.., vor sta buneii cu-ai lor nepoți pe prispe.

Când laița de zestre n-o va cuprinde colbul,

Să știi.., a busuioc și mir va mirosi prospul.

Când iarna la fereastră gutia se va coace,

Să știi că lângă sobă bunica-n furcă toarce.

Când focul va mai arde și lemn uscat trosnește,

Să știi că iar bunelul, din carte povestește.

Când casa-i colindată în sărbători de iarnă,

Să știi.., în casa mare lumină-i la icoană.

Când satul tot miroase a pască.., cozonac,

Să știi.., e noaptea sfântă, e vreme de-nchinat.

Când ești în lumea mare și depeni amintiri,

Să știi.., acasă lacrimi ating fotografii.

Când dorul te apasă și sufletul te doare,

Să știi că în grădină cireșii plâng cu floare.

Autor: Mihai Racoviță