$$$

 LECTIE DE VIATA 

"Ani întregi, Maria și Alexandru începeau fiecare dimineață la fereastra lor. Priveau lumea de afară – copiii jucându-se, părinții grăbindu-se la muncă, iar seara, luminile orașului clipind ca niște stele pământești. Casa lor fusese întotdeauna liniștită, plină de cărți, amintiri și iubire.

Într-o dimineață friguroasă de martie, Maria găsi pe masă o scrisoare cu scrisul tremurat al lui Alexandru. O desfăcu cu mâinile tremurânde și citi:

*"Draga mea Maria,

Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că nu mai pot fi lângă tine așa cum mi-aș fi dorit. Îți scriu pentru că vreau să știi cât de mult mi-ai luminat viața. Fiecare dimineață la fereastra noastră a fost pentru mine o promisiune – promisiunea că voi avea încă o zi în care să te iubesc.

Te rog, nu renunța la obiceiul nostru. Stai la fereastră în fiecare dimineață și gândește-te că sunt încă acolo, cu mâna pe umărul tău, privindu-te cu aceeași dragoste ca întotdeauna.

Cu tot sufletul,

Al tău Alexandru."*

Maria a strâns scrisoarea la piept și s-a dus la fereastră. A tras perdeaua, iar în reflexia geamului l-a zărit pentru o clipă, parcă stând în spatele ei, cu zâmbetul cald și privirea blândă.

De atunci, în fiecare dimineață, Maria stă la fereastră cu mâna pe umăr — acolo unde Alexandru obișnuia să o atingă. Știe că, într-un fel, el este încă acolo, privindu-i zâmbetul și păzind iubirea care i-a legat pentru totdeauna."

Preluat