***

 JUNE MANSFIELD MILLER

Dacă ai citit vreo carte de Henry Miller sau Anais Nin, ai făcut cu siguranță cunoștință cu extravaganțele lui June. Dacă nu, o vei descoperi asemeni unui parfum greu, impregnat în fiecare cuvânt al celor doi, sfidător cu timpul, apăsător, indispensabil.

June n-a scris niciodată altceva decât corespondență (cu precădere telegrame), dar a exercitat o influență uriașă asupra stilului lui Henry și al lui Anais. E ceea ce am putea numi „muza absolută”. E nelipsită din romanele lui autobiografice, iar pentru Anais a devenit un aproape un arhetip în nuvelele erotice.

Originile lui June au fost un mister pentru Miller multă vreme, scriitorul reușind să afle până la urmă că excentrica lui soție se născuse în Bucovina, având sânge evreiesc, dar și rude printre rromii din România.

Femme fatale la 21 de ani

În 1923, Henry Miller avea 31 de ani, o soție iubitoare și un copil. Lucra la Western Union și visul de-a deveni scriitor părea un ideal prea mare pentru a încăpea în viața lui strictă de american din clasa de mijloc.

Totul se schimbă abrupt când o cunoaște pe June la salonul de dans Wilson din New York-ul natal. Ea, o prezență fascinantă și acaparatoare, cu vitalitatea și inconștiența celor 21 de ani, pune rapid stăpânire pe viața și inima lui Miller.

Doar un an mai târziu, cei doi sunt căsătoriți și viitorul lui e creionat artistic de June: Henry va renunța la slujba lui de la compania „cosmodemonica” pentru a scrie. Iar ea va aduce banii în casă, prin orice mijloace.

În trilogia „Răstignirea Trandafirie” (Sexus, Nexus, Plexus), Henry Miller povestește în detaliu anii zbuciumați petrecuți cu June, perioada în care alunecă de la agonie la extaz, de la lux la foamete, de la dragoste la suspiciune…

June pare singurul om de pe pământ care-l înțelege pe Miller, care-i dă curaj să se considere scriitor înainte de-a fi așternut pe foaie vreun rând. Știe pe de rost pasaje întregi din Strindberg și Dostoievski și e populară printre artiștii din Village, chiar dacă nu are o educație formală (June însăși a recunoscut că nu a terminat liceul).

Din chirie in chirie, acumulând datorii uriașe, June și Henry își croiesc drum pe străzile, barurile obscure și bibliotecile New York-ului.

Pe măsură ce flacăra iubirii îl consumă, Miller e chinuit de aceleași întrebări: cui se vinde June pentru banii pe care îi aduce acasă, cum convinge milionari „inofensivi” să le plătească sejururile iîn Canada și cinele fastuoase?

Triunghiul parizian

Încurajat de June și tot mai străin de ea, în același timp, Miller se mută la Paris și, impulsionat de viața boemă de aici, începe să scrie.

O cunoaște pe Anais Nin, cu care trăiește una dintre cele mai frumoase (și controversate) idile din istoria literaturii recente. June continuă să-i trimită bani și să-l viziteze uneori în Franța…

Iar Anais, prinsă în propriile hățișuri de vise, deziluzii și psihanaliză, face o pasiune pentru June.

„Un chip uimitor de alb, ochi arzători. June Mansfield, soția lui Henry. Când a venit spre mine din întunericul grădinii (…) am văzut pentru prima oară cea mai frumoasă femeie de pe pîmânt” – iată cel dintâi pasaj scris de Anais despre fermecătoarea June, în 1931.

Triunghiul amoros (și literar) face subiectul volumului „Henry și June” al lui Anais, ecranizat de 1990 de Philip Kaufman. Rolul lui June i-a revenit Umei Thurman, ce redă senzualitatea vibrantă și aerul copilăresc, confuz uneori al lui June.

Divorțul dintre Henry și June s-a pronunțat în 1934 în Mexic, în lipsa lor. În același an, scriitorul a publicat „Tropicul Cancerului”, în care personajul „Mona” o reprezintă perfect pe fosta lui soție.

Misterioasa June și-ar fi dorit să fie glorificată în operele lui Miller, dar proza lui acidă o ridică la rang de zeiță doar pentru a o răstigni prin cuvinte, deoarece curajul pe care i l-a dăruit nu a echivalat niciodată suferința provocată.

Frânturi dintr-o viață plină de secrete

În vreme ce Miller scormonea trecutul pentru noi și noi romane de geniu, viața lui June capătă (in)consistența unui puzzle.

În 1935 s-a căsătorit cu Stratford Corbett, despre care se spune că ar fi fost agent de asigurări. Acesta a părăsit-o pentru o actriță în 1947, moment în care a început cu adevărat declinul lui June.

Muza de odinioară era acum la mila lui Henry, care îi trimitea bani pentru a supraviețui în hoteluri ieftine.

June a trecut prin mai multe spitale psihiatrice, primind inclusiv tratamente cu șocuri electrice. De câteva ori, a căzut de pe masa de operație și și-a frânt câteva oase. În 1961 l-a revăzut pe Henry Miller, care a fost marcat de starea ei deplorabilă.

De aici, biografiile oficiale îi pierd urma, dar câțiva fani ai lui Miller au reușit sî afle că June Mansfield s-a stins în 1979, în Arizona, după ce-și petrecuse ultimii ani ca asistent social în Queens. Pe placa ei funerară stă scris doar „Iubită soră, fie ca Dumnezeu să-ți dea lumină și pace”.

Fratele lui June, dintr-o familie pe care aceasta a renegat-o și a ținut-o ascunsă de Miller, a fost singurul care i-a fost aproape în ultimele momente.

În scrierile lui Miller, June este întâi „Mara”, apoi „Mona”, schimbându-și numele cu aceeași ușurință cu care mințea, împrumutând bani și jucând dur ca și cum ar avea mereu un plan de rezervă, mușcând din viață cu pofta cu care ar fi mușcat dintr-un măr proaspăt, dăruind, reinventând, creând inspirație.

Pentru Anais Nin, June e Idealul feminin, apărând „deghizată” în personaje de tipul femme fatale. Sabina/Djuna e mereu plină de secrete, nu poate fi înțeleasă pentru că nici ea nu se înțelege, iar oglinda care ar putea să-i cuprindă minciunile s-ar sparge cu siguranță.

Dincolo de fațetele surprinse în romane și frânturile de biografii, June Mansfield Miller rămâne o enigmă, cucerindu-te printre rânduri așa cum a făcut demult cu Henry și Anais…