***

 

7 iunie- Încoronarea lui Ludovic al XIV-lea - Regele Soare.

La data de 7 iunie 1654, a fost încoronat Ludovic al XIV-lea al Franței, cunoscut și cu numele de Regele Soare, cel care va avea una din cele mai lungi domnii din istoria monarhiilor europene. Născut în anul 1638 , Ludovic al XIV-lea  a avut ca și părinți pe Ludovic al XIII-lea de Bourbon și Ana de Austria, ei fiind cei care l-au inițiat încă de mic în tainele educației aristocratice. De altfel,  de la mama sa va moșteni viitorul rege indubitabila sa pietate catolică,  de la tatăl său învățând să călărească și să tragă cu armele de foc. De-a lungul copilăriei, Ludovic a trecut pe lângă moarte de câteva ori, astfel la vârsta de cinci ani aproape s-a înecat într-una din piscinele palatului regal, fiind salvat „in extremis” de către un servitor al curții, iar la nouă ani s-a îmbolnăvit de variolă și când medicii nu-i mai dădeau nici o șansă, tânărul Ludovic și-a revenit miraculos. De asemenea, în adolescență el a fost victima unei grave intoxicații alimentare, dar din nou s-a vindecat miraculos, când nimeni  nu îi mai dădea vreo șansă de supraviețuire . În anul 1643 la moartea tatălui sau, Ludovic al XIII-lea era încă minor,  însă acest  lucru nu l-a împiedecat să fie declarat rege, chiar dacă conducerea statului  va fi asigurată de o regență din care făcea parte mama sa, Ana de Austria și cardinalul Mazarin. În anul 1651 o sesiune specială îl declară pe Ludovic  major, numai că  încoronarea oficială va avea loc la data de 7 iunie 1654 la Reims, chiar dacă afacerile politice vor rămâne mai departe în mâna cardinalului Mazarin, până la moartea acestuia la data de 9 martie 1661. A doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe  toți oamenii politici care conduseseră până atunci Franța, spunându-le că a venit vremea să guverneze el însuși, iar în următorii 54 de ani, Regele Soare va fi propriul său prim-ministru, ocupându-se personal de introducerea unor noi reforme în societatea franceză. De altfel, Ludovic al XIV-lea a avut una din cele mai lungi domnii din istoria europeană, anume 72 de ani, el fiind autorul celebrelor cuvinte „Statul sunt eu!”, rostite la Versailles atunci când l-a întrebat pe președintele Parlamentului de ce nu este de acord cu un proiect de lege propus de el. Președintele a răspuns ca parlamentarii s-au opus pentru că apără interesele statului, la care Ludovic a replicat cu autoritate: „Ale statului? Dar statul sunt eu!”. Perioada lui Ludovic al XIV-lea e considerată a fi una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franţei, deoarece sub patronajul său se înființează Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672) şi Academia Franceză, care deși creată în 1635 va trece sub control regal în anul 1671. Prosperitatea epocii sale îşi găsește cea mai fidelă expresie în Palatul de la Versailles, cel mai mare și cel mai impunător palat din Europa acelor vremuri. Astfel, victoriile politice ale lui Ludovic al XIV-lea şi dezvoltarea culturală din timpul domniei lui au adus Franţei, admiraţia întregii lumi, iar valorile şi modul de viaţă francez va deveni un model de referință pentru marile curţi regale europene ale epocii.

Lectia de istorie