***

 APA ȘI  UNIUNEA EUROPEANĂ  - mult bine dragi prieteni !

  -Salut Costică, ce te-ai sculat așa de dimineață !

-Salut Ioane, m-am temut să nu-mi ocupe altcineva locul. Da ce ești așa de necăjit?

- Ei, ăștia cu apa m-au pus pe gânduri, când o opresc, când o pornesc parcă suntem blestemați !Dar tu văd că ești nepăsător, ce e cu tine ?

-De ce să mă consum prietene, nu cred că e prea grav- atâta timp cât suntem în Uniunea Europeană totul se poate rezolva !

-Tu ești nebun, ce treabă are apa din Roman cu U.E?

- Măi băiete, ia stai jos să  ne lămurim. Mai bine adă două rachiuri de cele străine să  avem curaj la vorbă !

Terasa începuse să se umple, soarele se lupta cu norii, voia și el să-i vadă mai bine pe cei ce se luptă cu paharele de dimineață, este și asta o muncă grea.

-Hai, să vedem motivația nepăsării tale ,insistă Ion așezând paharele pe masa umedă.

-Păi, măi prietene ai văzut tu câte avantaje avem noi de când cu U.E.?  Am avut covid și a dispărut – de ce oare ? Prietenii nostrii au adus milioane de vaccinuri pentru stârpire, care stau și acuma prin depozite pentru a speria acest virus, unii nu au putut suporta carnea de porc de la noi fiind prea grasă și au declarat pesta porcină- vina principală și ne-au lăsat fără porci, alții nu erau mulțumiți cu ouăle prea grase și cu mirosurile cărnii de pasăre, au declarant gripa aviară- decimând păsările noastre și aducând păsări umflate cu apă de la ei, în molurile lor. Apoi fabricile și uzinele noastre neproductive au fost înlocuite cu moluri unde prietenii noștri fac comerț de înaltă clasă cu produsele din U.E. Băieții noștri ne mai fiind apți să facă armată i-au folosit la prezentare de haine fine de damă transformându-i în cocote masculine, dar grijulii prietenii noștri ne-au umplut țara cu puzderii de militari străini care bat pas de front pentru siguranța și protecția noastră.  Ei, și de o vreme de când răsună zarea de tancuri și blindate U.E –și-au propus să facă poduri rezistente pentru aceste mașini de mare necesitate pentru bietul badea Neculai care vine cu trei morcovi la piață, pentru siguranța și protecția babei Catrina care vinde pătrunjel și de o prinde garda pieții vai de mama ei !

- Dar ce treabă are vorbăria ta cu podul de la Sagna sau Ion Creangă?

- Când vor avea treabă și în această zonă vor repara și aceste ruini de poduri, din acest motiv nu mișcă ai noștri nici un deget, asta așteaptă ei, ajutorul de la U. E.

- Totuși nu văd legătura cu apa din Roman – spune scârbit de atâta vorbărie bietul Ion .

- Nu numai la noi este problema asta, toată țara este așa. Când vor vedea prietenii noștri că nu mai au cu ce se spăla, atâtea mii de militari fini și bine educați, vor face ei instalații de apă în toată țara. Ai să vezi tu că într-un an vor avea tot ce le trebuie de nu se vor mai da duși din acest rai bogat lăsat în paragină de localnicii lui.

-Și până atunci ce vom face, frate dragă ?

- Vom căra apă de la șipote cu butoiul de plastic, vom face baie în copaie și vom încălzi apa la soare .Ce , dacii nu așa făceau, pâna au venit prietenii romani și au făcut termele…

- Dar iarna ?

-Eu am carat cu căruciorul cărămizi de la fabrica pe care au dărâmat-o și voi face o sobă în apartament, voi pune un burlan dintr-o țeavă pe care o am de la C.A.P. de la sistemul de irigație și voi face foc.

-Ion râde puternic – și de unde lemne viteazule ?

- Simplu – sunt atâtea bănci în lanul de porumb la mine în sat de parcă vărul meu Neculai ar avea timp să stea pe bancă când se duce la prășit !  Și apoi în poenița din pădure ar sta ursul sau vulpea pe bancă…Costică râde sec, le vom aduce de pus pe foc.  

Cei doi prieteni au rămas gânditori, Costică mai comandă un rând de rachiu și gânditor întreabă așa, doar pentru sine – ce or vrea în schimb prietenii noștrii pentru atâta bine ? Abia atunci sub căldura rachiului Ion a luat cuvântul: 

- Lor le trebuie doar votul nostru pentru un om al lor care să fie în fruntea țărișoarei noastre, să asculte și să respecte regulile jocurilor lor. Ferice de cei ce au astfel de prieteni binefăcători ! Această concluzie merită încă un rând, hotărăsc cei doi.

Elena FOGHEL - am tras cu urechea la o discuție interesantă de la o terasă și o expun cu lux de amănunte !