Se împlinesc azi 111 ani de la nașterea lui Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.
A absolvit Liceul “Matei Basarab” (1931), unde a avut printre profesori pe Perpessicius, apoi Facultatea de Medicină (1938), profesând sporadic în perioada 1939-1944, potrivit volumelor “Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995) şi “Dicţionarul General al Literaturii Române” (Ed. Univers Enciclopedic , 2004).
A debutat literar în 1929, în revista “Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, cu schiţa “Noaptea albă”. Ulterior, între 1930 şi 1931, a editat împreună cu Gherasim Luca, revista “Alge”‘, iar între 1934-1940 a colaborat cu reportaje, pamflete şi cronici dramatice la publicaţiile “Facla”, “Cuvîntul liber”, “Reporter”, “Azi”, “Lumea românească”.
După intrarea în presa scrisă, a fost redactor la “Lumea românească” (1937-1939), “România liberă” (1944-1948), “Viaţa românească” (redactor-şef adjunct, 1962-1967), a colaborat la periodice antifasciste şi de avangardă. De asemenea, a fost redactor-şef la “Urzica” (1949-1979), a lucrat la Radiodifuziunea Română (1945) şi la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti (secretar literar, 1949-1952; director artistic, 1958-1962).
A debutat editorial cu volumul avangardist “Poeme cu orbi” (1933), după care a publicat volumul de reportaje “Ninge peste Ucraina” (1945) şi volumele de versuri “Marea furtună” (1946) şi “Vocea Americii” (1949).
În dramaturgie a debutat cu comedia “Bal în Făgădău” (1946), consacrându-se apoi acesteia timp de aproape două decenii. S-a impus însă prin comedia “Mielul turbat” (1945, Premiul de Stat), urmată de multe piese (mai ales comedii; drame), inspirate şi din istoria contemporană: “Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte” (1957), “Siciliana” (1961), “Adam şi Eva” (1963), “Sfântul Mitică Blajinu” (1966), “Opinia publică” (1967), “Travesti” (1969), “Interesul general” (1971), “Viaţa unei femei” (1975) ş.a.
În 1978, a publicat volumul “Jurnal de atelier” (1978), o selecţie din însemnările de pe parcursul a treizeci de ani.
A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1975).
A murit la 10 iunie 1979, la Bucureşti.
Cinci poeme de dragoste (1944)
1.
O, iubita mea, te astept de la inceputul lumii,
Iarta-ma ca vin la intalnire
Travestit in dentist.
Dar astazi iti voi scoate nervii,
Nervii tai de fecioara
Arsa pe rug.
apoi ma voi infasura in nervii tai,
Ca in sarma ghimpata,
Si ca un cocon de matase,
Te voi astepta linistit,
Pana la sfarsitul lumii.
2.
Sa punem, iubito, intre noi, aceasta fanfara
Stiu, de mult, adori helicoanele,
Te-am observat, adeseori,
Mangaind , lubric, toba mare.
Eu voi ramane de partea asta,
Iti voi sopti, tainic, inflacarate declaratii,
Tu le vei asculta de partea cealalta,
Cu ochii in lacrimi.
Si numai la sfarsit,
Cand fanfara va tacea,
Vom pleca tinandu-ne de mana,
Fericiti de a ne fi spus totul,
Fara sa ne fi auzit.
3.
Iubita mea, tu n-ai banuit niciodata
Ca vreau sa-ti mananc o ureche,
Desi am fost de atatea ori ispitit sa o fac.
Si atunci,
Din ipocrizie,
Ti-am daruit, mereu, cate o ureche,
Incat acum arati ca un salcam inflorit,
Numai urechi,
Si totusi atat de oarba,
Incat nu banui ca-ti mananc o ureche
Si ca ma indepartez tacut.
4.
Iubita mea, iti daruiesc aceasta floare de nisip,
Fragila, neutra, anonima,
Te poti intinde pe ea fara grija,
E o floare carnivora,
Te va devora intre maselele ei laborioase,
Iar maine te va reda soarelui,
Ca pe o umbra.
5.
Iti scriu, iubita mea, din transee,
Din transeea mea zilnica,
Din transeea mea zilnic schimbata,
Zilnic parasita.
Cine poate sa-mi reproseze
Ezitarile, slabiciunile, lasitatile?
Si daca voi fi judecat,
Condamnat,
Executat,
Sunt incredintat ca tu vei fi singura
Care vei ingenunchia langa hoitul meu
Si-mi vei inchide pleoapele vinetii,
Iubita mea - bust,
Femeie de ceara
Imbracata mireasa
Din vitrina unui coafor de periferie,
Singura vie,
Singura adorata,
Femeia,
Vaduva mea,
Femeia-bust si de ceara
Careia ii trimit acum, de aici,
Scrisoarea mea de adio si de moarte.
din volumul "Poezii", 1973
Sursa:
AGERPRES/(Documentare – Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Simona Aruştei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu