***

 

" Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul . Iar asta ne taie radacinile . O lume fara radacini este o lume fara morala "

Zoe Dumitrescu Busulenga, plecata la cele vesnice la data de 5 iunie, 2006 ...

S-a pregatit din timp, cu o smerenie reala, fara nimic teatral, pentru moarte, calugarindu-se, sub numele Benedicta, si petrecându-si o mare parte din ultimii ani de viata la Mânastirea Varatec, unde si-a gasit acum o suta si ceva de ani linistea si Veronica Micle. "Am socotit - explica Zoe Dumitrescu-Busulenga într-un interviu - ca un crestin intelectual trebuie sa-si petreaca ultimii ani ai vietii asa cum se facea pe vremuri, si mai cu seama sotiile care ramâneau singure, se retrageau la mânastiri. Era o frumoasa obisnuinta, mai ales în lumea boiereasca."

"Azi, pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Ma simt într-o mare nesiguranta, pentru ca toata tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a si prabusit. Suntem însa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se întâmpla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuita o pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mântuitorul. Nadajduiesc ca omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai cânta..." (Zoe Dumitrescu Busulenga)

"Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Busulenga în acesti ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Stefanescu  dar si eu pentru ca nu i-am combatut destul de energic pe cei care au denigrat-o si au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasa ca Zoe Dumitrescu-Busulenga trebuie, daca esti barbat, sa te bati si în duel. Ca sa fie lasata în pace, ca sa i se îngaduie sa faca opera de educatie umanista în România si sa contribuie la afirmarea culturii române în lume (si nu ca sa obtina - asemenea altora - înalte titluri prin impostura), Zoe Dumitrescu-Busulenga l-a tratat frumos pe Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta diplomatie inofensiva prin care si-a câstigat nimic altceva decât dreptul de a-si face datoria a fost stigmatizata în repetate rânduri dupa 1989, atât de justitiari maniacali, lipsiti de simtul nuantelor, cât si de unii tineri prost educati, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil ca nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu totii, aproape fara nici o reactie, la defaimarea unui om caruia trebuie de fapt sa-i purtam recunostinta. 

Poate de acum încolo vom deveni responsabili si ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultura. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu actiunea de distrugere. Ar trebui sa-i punem capat, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Busulenga sa ramâna ultimul caz de ingratitudine."