Nu știu dacă ați observat. Timp de vreo 2-3 luni nu mai postasem mai nimic pe blog(uri). Deși, sincer, îmi doream în disperare să scriu pe ele. Mi-ar fi făcut bine să mă cufund în scris și în alte hobby-uri, dar nu apucam nici să visez la ele.
Ce s-a întâmplat de fapt? Am un tată asupra căruia vârsta își spune cuvântul. Apar și se accentuează din ce în ce mai mult afecțiunile specifice vârstei. Ca și la mine, numai că în cazul lui la un nivel mai ridicat. Mai accentuat. Uzura fizică își spune cuvântul, deși mintea ii merge "brici".
De vreo doi ani vederea a început să-i scadă. S-a pus diagnosticul de cataracta senila și s-a pus problema operației de înlocuire a cristalinului opacifiat cu unul artificial când va fi venit vremea. Și a venit vremea. Dar și pandemia. Și accesul în spital pentru afecțiuni curente devenea din ce în ce mai problematic. Ca atare s-a taraganat tratamentul care i-ar fi îmbunătățit calitatea vieții.
Prin noiembrie s-a decis să se opereze. A mers la un consult oftalmologic în privat. Cu ochiul drept nu mai vedea aproape deloc. Doar lumini și umbre. Mai rău de atât nu se putea. Necazul era că era afectat și celălalt ochi. Se impunea operația. A făcut câteva investigații medicale de laborator, un consult cardiologic și i s-a dat undă verde. Numai că pandemia a avut ultimul cuvânt. I s-a cerut un test covid. Pe care l-a făcut, deși era aproape sigur că era negativ. Și a fost negativ. Dar asta l-a afectat. A doua zi era pregătit să meargă la operație. În aceeași zi s-ar fi întors acasă. Dar n-a mai ajuns. Un atac ischemic tranzitoriu la nivel cerebral l-a lăsat cu o hemipareza stânga, destul de ușoară dar care l-a țintuit în casă.
Acum luptăm amândoi pentru recuperarea mobilității. Este mai bine, dar este epuizant. Și nu prea am timp de altceva. Acum, că este mai bine, încerc să reinvii blogurile și pasiunile vechi. Dar asta necesita timp pentru a-mi înfrânge și depăși epuizarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu