„Păstrez aceste cuvinte în inima mea de ceva vreme.
Din fragedă pruncie, când zâmbetul tău mi-a deschis calea către această lume și când brațele tale erau pentru mine un întreg Univers.
Din copilărie, atunci când eram ferm convins că singurul medicament care avea întotdeauna efect era mângâierea și vorba ta blândă…și acum îți simt glasul care îmi curge prin amintiri ca un susur.
Din adolescență, când cu statornicie îmi explicai, cu vorbe pline de iubire că nu greșeala este cea mai importantă ci felul în care reușești să repari punțile către bine.
Știi mamă… îmi aduc aminte când ți-am spus că vreau să îmi urmez visul departe de drumul pe care îmi purtai pașii. M-ai privit și ți-am simțit privirea până în adâncul sufletului meu. Mi-ai spus cum numai tu știai să îmi vorbești, cu genele presărate de rouă ,,Om să fii puiul meu și restul vine de la sine’’.
Nu te-am întrebat niciodată de unde izvorăște dragostea de mamă, din ce matcă frământată de lacrimi de bucurie al momentului de primă întâlnire?
Nu te-am întrebat niciodată când aveai putere să mai trudești noaptea după o zi în care fapta și gândul tău ne erau dăruite nouă, copiilor?
Nu ți-am spus niciodată, dar îți simțeam mirosul pe hainele primenite. Mă însoțea în fiecare moment. Era mirosul copilăriei mele și al îmbrățișărilor tale.
Acum am crescut, sunt la casa mea. M-am transformat și eu într-un întreg Univers. Dar amintirea ta îmi inundă sufletul de bucurie și mă poartă iar și iar pe ulițele copilăriei mele.
Pentru mine, mamă ești frânturi de Rai. La mulți ani, mamă!”
IPJ Neamț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu