„Toți oamenii mari au fost cândva copii. Deși puțini dintre ei își mai aduc aminte”. Eu încă mă mai simt copil, deși au trecut decenii de atunci. Și îmi doresc enorm să revin la perioada copilăriei, nu atât fizic, pentru că știu că nu se poate, dar vreau să retrăiesc mereu spiritul pur și candid al copilăriei.
Îmi amintesc de copilărie. Mi-au plăcut cărțile chiar de pe vremea când mi le citeau părinții. Așa am învățat să citesc: urmărind cu privirea șirurile de semne cabalistice ce se alineau pe foaie și pe care doar părinții, în acel moment, reușeau să le descifreze. Nici nu am simțit când literele mi s-au întipărit în minte legându-se de poveștile citite de părinți.
Îmi amintesc de copilărie. În momentul când stăteam mai mult pe acasă fiindcă făceam bolile copilăriei am primit cu împrumut un pick-up dintr-acela cu discuri de vinil. Mi-l amintesc și acum: căptușit cu mușama gri, odată ce era pus în funcțiune, îmi istorisea poveștile din cărți rostite cu vocile actorilor.
Așa am deprins gustul lecturii, al teatrului radiofonic sau înregistrat pe alte canale. Devoram toate aceste lucruri cu sete, ca pe un drog. Și drogul se cerea consumat mereu... si mereu... și mereu...
Am crescut și am pornind pe drumul medicinii. Lectura poveștilor, a cărților de beletristică în general, a început să devină istorie. Nu mai aveam timp. Nu mai aveam putere. Nu aveam cum să port o carte întotdeauna după mine. Și chiar dacă aveam o carte la mine pe drumuri erau zile când nu apucam să o deschid măcar, cu atât mai mult să o citesc. Singura soluție ar fi fost să le pot asculta la un dispozitiv mic, ușor de transportat.
Au trecut anii și am descoperit internetul. Apoi smartphone-ul. Nu a fost de ajuns că aveam și încă mai am un aparat de radio deschis tot timpul prin casă. Nu a fost suficient că și televizorul merge ore în șir... Am descoperit canale online de pe care puteam asculta orice: muzică, teatru, scenete, filme, emisiuni tv, audio-book-uri. Povești în lumea cărora puteam să pătrund oricând doream să caut refugiu din lumea reală.
La un moment dat am vrut să redevin copil și am început să ascult „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupéry... Nu am citit niciodată cartea. Până acum... Sau cel puțin nu-mi aduc aminte s-o fi citit. Deși mi-aș fi dorit. Acum am început să ascult textul citit așa cum mi-ar fi citit mama atunci când eram mică. Nu contează faptul că este o carte pentru copii. În fond sunt și eu copil până în străfundurile sufletului meu. Am descoperit un personaj la fel de copil ca și mine, cu o imaginație debordantă care străbate spațiul și timpul. Poate fi un copil de o planetă oarecare,de pe un corp ceresc îndepărtat, după cum ar putea fi și un copil, orice copil de lângă mine, de lângă tine, de lângă fiecare dintre noi. Mai mult chiar, acest copil aș putea fi eu, ai putea fi tu, dragul meu prieten care citești aceste rânduri. Am intrat curând în lumea lui, care a devenit și lumea mea. Am început să mă simt ca și cum aș fi eu personajul în sine, care explorează mereu lumi noi, care cunoaște oameni noi, cu imaginea și cusururile lor, pe care încearcă să-i observe, să-i cunoască, să-i înțeleagă.
Recunosc, nu este prima dată când ascult o carte în loc să o citesc. Deși, recunosc, prefer să citesc cărțile, uneori recunosc că această metodă de a intra în lumea cărților poate completa lectura. Poți asculta o carte în timp ce ești prins în trafic. Poți asculta o carte în timp ce ești nevoit să scrii ceva pe un computer. Poți asculta o carte în parc, în timp ce te plimbi, pe stradă în timp ce mergi încotro ai nevoie. Poți asculta o carte în pat, cu lumina stinsă, tocmai pentru a-ți odihni ochii obosiți. Poate părea un timp pierdut, dar dimpotrivă este un timp dacă nu câștigat cel puțin mult mai bine folosit.
Ascult cartea în continuare și mă gândesc că fiecare carte poate fi o mică planetă, un mic univers. La fel cum și fiecare personaj dintr-o carte este la rândul său o mică planetă. Fiecare dintre noi este un mic univers, o mică planetă ce se cere a fi cercetată, descoperită, analizată, dezvăluită celorlalți. Și toate aceste planete sunt atât de apropiate încât se poate trece de la una la cealaltă în cel mai scurt timp.
Și când mă gândesc că ascultatul unei cărți mai are cel puțin un avantaj, acela că te poate ajuta să descoperi lucruri noi cu efort minim, Nu este nevoie să-ți întrerupi rutina zilnică, îți poți face treaba mai departe. Le poți găsi mai multe grămadă, pe un singur site fiind sute și sute de cărți, o bibliotecă suficient de mare ca să poată fi citită în luni de zile. O bibliotecă care se îmbogățește mereu și la care poți avea acces gratis sau la un preț simbolic.
Carte citită de pe foi de hârtie sau de pe ecranul unui device? Sau carte ascultată? Eu aș opta pentru toate. Fiecare poate fi parcursă în anumite momente, in anumite condiții. Totul este să avem bunăvoința să intrăm în lumea cărților.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu