&&&

 Numele "Dracula" nu vine de la vampiri - vine de la un ordin de cavaleri creștini. Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, l-a primit de la împăratul Sigismund pentru a apăra creștinătatea de turci.

În istoria Țării Românești există un nume care a făcut înconjurul lumii, ajungând cel mai cunoscut "brand" românesc - Dracula. Plus puțini știu care este originea reală a acestui nume.

Totul începe cu Vlad al II-lea, cunoscut în istorie ca Vlad Dracul. Născut în jurul anului 1392-1394. Membru al familiei Basarabilor. Plus fiul marelui domnitor Mircea cel Bătrân.

Vlad Dracul a fost domn al Țării Românești în două rânduri - între 1436 și 1442, apoi din 1443 până în 1447. Plus tatăl celui care avea să devină faimosul Vlad Țepeș, "Dracula".

Pentru a înțelege numele "Dracula", trebuie să mergem înapoi la o ceremonie desfășurată departe de Țara Românească, în orașul german Nürnberg, în anul 1431.

În acea perioadă, tânărul Vlad se refugiase la curtea regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei - care era și împărat al Sfântului Imperiu Roman. Plus unul dintre cei mai puternici suverani ai Europei.

Sigismund de Luxemburg fondase în 1408 o organizație specială - Ordinul Dragonului. Era un ordin militar și religios catolic, asemănător Ordinului Templierilor sau Cavalerilor Teutoni. Plus avea un scop precis.

Scopul Ordinului Dragonului era apărarea creștinătății de amenințarea tot mai mare a Imperiului Otoman. Plus organizarea cruciadelor împotriva turcilor care înaintau spre inima Europei.

Pentru un creștin al secolului al XV-lea, expansiunea otomană era cea mai mare amenințare imaginabilă. Plus Ordinul Dragonului era un fel de elită militară dedicată opririi acestei amenințări.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în 1431, să fii primit în Ordinul Dragonului - era cea mai mare onoare pe care un nobil creștin o putea primi, semnul că împăratul însuși te considera un apărător de încredere al întregii creștinătăți.

Pe 13 decembrie 1431, la Nürnberg, Vlad al II-lea a fost înnobilat oficial și primit în rândurile cavalerilor Ordinului Dragonului. Plus ceremonia a fost condusă personal de împăratul Sigismund de Luxemburg.

Era o onoare cu adevărat excepțională. Majoritatea membrilor Ordinului Dragonului erau mari magnați unguri. Plus dintre toți străinii, Sigismund alesese doar trei - despotul Serbiei, un prinț al Galiției și pe Vlad.

Era o dovadă imensă de încredere. Împăratul Sfântului Imperiu Roman îl considera pe tânărul muntean demn de a se număra printre apărătorii de elită ai creștinătății. Plus Vlad a fost extrem de mândru de această onoare.

Simbolul Ordinului Dragonului era, așa cum spune și numele, un dragon. Blazonul reprezenta un dragon - simbolizând amenințarea - împreună cu o cruce - semn al creștinătății care trebuia apărată. Plus era un simbol puternic.

Vlad a fost atât de mândru de apartenența sa la acest ordin de elită încât, odată ajuns domn al Țării Românești, a purtat simbolul dragonului peste tot. Plus l-a pus pe steaguri, pe sigiliu și pe monede.

Exact de aici vine porecla. În limba română a epocii, cuvântul pentru dragon era legat de cuvântul "drac". Văzând dragonul pe care voievodul îl purta ca emblemă, poporul a început să-l numească "Vlad Dracul" - adică Vlad Dragonul.

Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un țăran din Țara Românească a secolului al XV-lea, să vezi monedele și steagurile domnitorului purtând chipul unui dragon înaripat cu coadă de șarpe, și să începi să-l numești, firesc, "Dracul" - fără să bănuiești că acea poreclă va face peste secole înconjurul lumii?

Între 1431 și 1435, Vlad Dracul s-a stabilit la Sighișoara, în Transilvania. Avea puteri depline din partea regelui Sigismund. Plus misiunea de a apăra flancul de est al Ungariei și de a pedepsi cetățile răsculate împotriva autorității regale.

La Sighișoara, Vlad Dracul a înființat o "hereghie de bani" - o monetărie, în termeni moderni. Acolo a bătut ducați noi, monedă munteană. Plus aceste monede au circulat mai întâi în Transilvania, apoi în Țara Românească.

Monedele bătute de Vlad Dracul aveau un design clar. Pe o parte - un vultur cu aripile întinse, cu capul întors. Pe cealaltă parte - un dragon înaripat cu coadă de șarpe, simbolul Ordinului Dragonului. Plus emblema lui personală.

Voievodul a impus utilizarea noilor monede cu fermitate. Într-o scrisoare adresată brașovenilor, îi amenința - "dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducați vechi, rău îi voi face". Plus era un domn hotărât.

La Sighișoara, în casa în care a locuit Vlad Dracul, conform tradiției s-a născut în 1431 fiul său - Vlad al III-lea, viitorul Vlad Țepeș. Plus casa se păstrează și astăzi în cetatea medievală.

Aici vine partea cea mai importantă pentru istoria numelui "Dracula". Apartenența la Ordinul Dragonului - și deci porecla "Dracul" - se moșteneau. Plus astfel, porecla a trecut de la tată la fiu.

Fiul lui Vlad Dracul, Vlad Țepeș, a fost numit la rândul lui "Drăculea" - adică "fiul lui Dracul", fiul Dragonului. Plus la fel a fost numit și celălalt fiu, Radu cel Frumos.

Așa a ajuns Vlad Țepeș să fie cunoscut de străini sub numele de "Dracula". Era pur și simplu forma latinizată a poreclei "Drăculea" - moștenită de la tatăl său, cavalerul Ordinului Dragonului.

Peste secole, în 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker a ales acest nume - Dracula - pentru personajul romanului său de groază. Plus a transformat o poreclă onorabilă, legată de apărarea creștinătății, în numele celui mai faimos vampir al literaturii.

Este una dintre cele mai mari ironii ale istoriei. Numele "Dracula", care în secolul al XV-lea însemna apartenența la un ordin de cavaleri creștini dedicați apărării Europei de turci, a devenit în cultura modernă sinonim cu vampirii și cu groaza.

Astăzi, când auzi numele "Dracula" și te gândești la vampiri, castele întunecate și filme de groază, e greu să ne imaginăm că la originea acestui nume stă un ordin de cavaleri creștini și un dragon care simboliza apărarea Europei de amenințarea otomană.

Iar când te gândești că Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, a primit această poreclă ca pe o mare onoare - fiind unul dintre puținii străini aleși personal de împăratul Sigismund pentru Ordinul Dragonului - înțelegi că cel mai cunoscut "brand" românesc din lume se naște de fapt dintr-o poveste de curaj, credință și apărare a creștinătății, nu dintr-o poveste cu vampiri.

Adevărata origine a numelui "Dracula" - Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș și fiul lui Mircea cel Bătrân, primit în 1431 la Nürnberg în Ordinul Dragonului de însuși împăratul Sigismund de Luxemburg, purtând cu mândrie simbolul dragonului pe monede și steaguri ca semn al apărării creștinătății - dovada că cea mai faimoasă legendă "întunecată" a României  se naște, de fapt, dintr-o onoare cavalerească luminoasă.