&&&

 La 27 noiembrie 1940, șapte legionari au intrat pe ușa casei lui din Sinaia la ora 17:30. I-au spus soției că sunt de la Poliția Legionară și că vin să îl ducă la București pentru un interogatoriu. Iorga era la biroul lui, scriind la „Istoria Universală" — un proiect uriaș la care lucra de ani. A cerut servitoarei să lase materialele pe birou, că se întoarce și continuă. A plecat cu ei. Nu s-a opus, nu a strigat, nu a cerut ajutor — probabil pentru că nu voia să înspăimânte familia. Dimineața lui 28 noiembrie, pe câmpul de la marginea comunei Strejnic din județul Prahova, șoferul care trecea pe acolo a văzut un trup aruncat în iarbă. Corpul era acoperit cu brumă de noapte — deci asasinarea avusese loc înainte de miezul nopții. Lângă cadavru se aflau nouă tuburi de cartușe. Fusese împușcat de nouă ori și a murit cu degetele împreunate în semnul crucii. Asasinii nu au fost prinși niciodată.

Nicolae Iorga s-a născut pe 5 iunie 1871 la Botoșani, fiul judecătorului Nicu Iorga și al Zulniei Arghiropol. A crescut cu mama și cu mătușa lui Aglaia — tatăl murise când el avea un an. Primele lecții de la dascălul Giorgi Nichitescu din Botoșani. Liceul Național din Iași. Și Universitatea din Iași — absolvită într-un singur an, obținând licența în Litere la 18 ani. Maiorescu l-a văzut de tânăr și a înțeles că are în față un fenomen.

A plecat cu o bursă la Paris, la Berlin, la Leipzig. La 26 de ani — doctor în filosofie și litere la Paris, cu o teză despre Philippe de Mézières, cancelarul Ciprului medieval. La Leipzig — o a doua teză, despre o figură a diplomatiei medievale. Și s-a întors în România cu o viziune clară: istoria națională trebuie scrisă din arhive, nu din manuale, cu documente originale, nu cu legende. A intrat ca profesor la Universitatea din București la 26 de ani și a predat acolo până în 1940 — 44 de ani de catedră, fără întrerupere.

Producția lui intelectuală a uimit Europa. Autor a peste 1.000 de volume și 25.000 de articole — cifre pe care contemporanii le considerau imposibile și pe care cercetătorii le-au verificat ulterior. Monografii despre Imperiul Bizantin, despre cruciade, despre arta medievală, despre istoria Imperiului Otoman, despre istoria literaturii române, despre Mihai Viteazul, despre Ștefan cel Mare, despre Constantin Brâncoveanu. Scria câte 12-14 ore pe zi, la biroul lui, cu o regulă neclintită: dimineața devreme, fără întrerupere, fără vizite. Secretarele lui notau că în zile bune producea 40-50 de pagini tipărite. Pe zi.

A fondat în 1901 la Vălenii de Munte — orășelul de munte din Prahova pe care îl alesese ca reședință permanentă — Universitatea Populară. O instituție fără precedent în România: cursuri de vară pentru oameni din toate clasele sociale, cu profesori universitari de top, cu conferințe în aer liber, cu participanți din toată România și din diaspora. A funcționat 40 de ani fără nicio finanțare publică — din taxele de participare și din donații. Prin Vălenii de Munte au trecut în decenii George Enescu, Octavian Goga, Nicolae Titulescu, oameni politici, scriitori, preoți, țărani curioși.

A fondat ziarul „Neamul Românesc" în 1906 — publicat neîntrerupt până în 1940. L-a scris personal în mare parte, în fiecare zi, an de an. A luptat pentru intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei. A fost prim-ministru în 1931-1932 — o guvernare scurtă, fără rezultate spectaculoase, dar cu Iorga mai puțin interesat de putere și mai mult interesat de a-și termina cartea la birou. A luptat contra Gărzii de Fier cu o consecvență care era de fapt curaj suicidar — știa că se pune în pericol.

Conflictul decisiv a venit în 1938. Iorga a depus o plângere penală contra lui Codreanu — legionarul îl amenințase public. Plângerea a dus la condamnarea lui Codreanu la 10 ani. Codreanu a fost sugrumat câteva luni mai târziu la ordinul Regelui Carol II. Legionarii au decis că Iorga era vinovatul moral. A primit scrisori de amenințare. Antonescu personal l-a rugat să plece în Italia, unde avea o casă la Veneția. Iorga a refuzat vehement, pe motiv că nu e laș să-și părăsească țara. Soția și cumnata îl rugaseră la fel. Tot a refuzat. Stătea la birou și scria.

Asasinarea lui Iorga nu a fost văzută cu ochi buni nicăieri în lume. Nu mai puțin de 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă după aflarea veștii morții sale. George Călinescu a scris: „Voltaire al României." Nu ca metaforă — ca evaluare exactă a unui om care a produs atât, în atât de mult timp, pe atâtea subiecte, cu atâta energie.

La Vălenii de Munte, casa memorială lui Iorga este astăzi muzeu. Institutul de Studii Sud-Est Europene, fondat de el, funcționează și astăzi. Biblioteca lui personală — donată statului — este una din cele mai mari colecții de cărți donate de o singură persoană în istoria României.

Morala: Nicolae Iorga a scris 1.000 de volume și 25.000 de articole, a fondat o universitate populară, a condus un ziar 34 de ani, a luptat contra Gărzii de Fier când toți tăceau, a refuzat să plece din România deși știa că va fi ucis, și a murit cu degetele împreunate în semnul crucii, împușcat de nouă ori pe un câmp din Prahova. Asasinii nu au fost prinși niciodată. La vestea morții lui, 47 de universități din toată lumea au arborat drapelul în bernă. Câteodată grandoarea se măsoară nu în ce face un om pentru el însuși, ci în câte lumi construi ește pentru alții.