&&&

 În 1971, în mijlocul Bucureștiului comunist, se înălța un turn de 88 de metri și 23 de etaje - Hotelul Intercontinental, primul zgârie-nori al Capitalei și o fereastră spre lumea occidentală în plină dictatură.

În inima Bucureștiului, la Kilometrul 0 al Capitalei, în Piața Universității, se înalță una dintre cele mai emblematice clădiri ale orașului.

Hotelul Intercontinental. Construit între 1968 și 1971. Înălțime de 88 de metri. 23 de etaje. Plus primul zgârie-nori autentic din istoria Bucureștiului.

A fost ridicat în cooperare cu firma americană "Intercontinental Hotel Corporation". Plus după planurile unui colectiv de arhitecți români condus de Dinu Hariton, alături de Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Ștefan Belea.

Pentru un bucureștean obișnuit al anilor '70, vederea turnului Intercontinental ridicându-se deasupra orașului era ceva uluitor. Plus o imagine care părea desprinsă din filmele americane interzise.

Terenul pe care s-a construit hotelul are o istorie lungă. Inițial aparținuse Mănăstirii Cernica. Apoi a trecut în proprietatea familiei boierești Hagi-Moscu, care a ridicat acolo o casă cu etaj în 1810.

Mai târziu, terenul a găzduit diverse construcții - terasa "La Zisu", un circ ambulant, un restaurant, o grădină de vară. Plus în perioada interbelică a fost folosit de Regimentul de Jandarmi al Capitalei pentru exerciții.

Decizia de a construi un hotel modern american în plin București comunist a fost una surprinzătoare. România lui Ceaușescu din anii '60-'70 încerca o politică de deschidere parțială spre Occident. Plus voia să atragă turiști și valută străină.

Acordul a fost semnat între Nicolae Bozdog, președintele Oficiului Național de Turism al României, și John Gates, președintele InterContinental Hotels. Plus costurile de construcție s-au ridicat la 6 milioane de dolari - o sumă uriașă pentru epocă.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în Bucureștiul comunist al anilor '70, să vezi ridicându-se în centrul orașului un turn american de sticlă și beton de 88 de metri - era ca și cum o bucată din lumea occidentală interzisă fusese transplantată brusc în mijlocul dictaturii.

Construirea hotelului a fost o provocare tehnică majoră. Arhitecții și inginerii români trebuiau să respecte standardele tehnice internaționale ale lanțului american InterContinental. Plus să construiască primul zgârie-nori autentic al țării.

La momentul finalizării, în 1971, clădirea Intercontinental era a doua cea mai înaltă din întreaga Românie. Era depășită doar de Casa Scânteii (104 metri) - astăzi Casa Presei Libere.

Hotelul era cu 33,5 metri mai înalt decât Palatul Telefoanelor din Calea Victoriei - construit de americani în perioada interbelică. Plus devenea oficial primul "zgârie-nori" în adevăratul sens al cuvântului din istoria Bucureștiului.

Inaugurarea oficială a avut loc în mai 1971. A coincis cu primul zbor al companiei aeriene americane Pan Am la București. Plus primii oaspeți ai hotelului au fost chiar pasagerii acelui zbor - cetățeni americani.

Hotelul Intercontinental era primul hotel de lux, de 5 stele, din întreaga Românie. Avea 423 de camere dotate cu aer condiționat și mobilier de lux. Plus facilități nemaivăzute în România comunistă.

Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un român obișnuit din anii '70, să treacă prin Piața Universității și să privească în sus la turnul Intercontinental, știind că acolo, la etajele superioare, dormeau diplomați americani, jurnaliști occidentali și miliardari străini, într-o lume de lux complet inaccesibilă cetățeanului român de rând? Pentru că Intercontinentalul era, în plin comunism, o insulă de Occident interzis.

Hotelul avea facilități unice pentru România epocii. Era singurul din București cu o sală de conferințe și un centru de sănătate cu piscină amplasate la peste 70 de metri înălțime. Plus piscina de la etajul 22 - cel mai înalt bazin din oraș.

Interesant - piscina de la ultimul etaj are și un rol tehnic neașteptat. Funcționează ca un element de contrabalans în caz de cutremur, ajutând la stabilizarea structurii înaltei clădiri.

La etajul 19 se află celebrul Apartament Imperial. O suprafață de 240 m². Două dormitoare. Mobilier alb din lemn de nuc poleit cu aur. Plus obiecte de iluminat din sticlă de Murano. Plus saună și pian.

Apartamentul Imperial a devenit celebru în 1979, când aici s-au filmat scene din filmul "Nea Mărin Miliardar" - una dintre cele mai îndrăgite comedii românești, cu Amza Pellea în rolul principal.

De-a lungul deceniilor, Hotelul Intercontinental a găzduit numeroase personalități internaționale. Printre oaspeții celebri s-au numărat Kurt Waldheim, secretarul general al ONU, Gustav Heinemann, președintele Germaniei Federale, magnatul american David Rockefeller, plus tenorul italian Luciano Pavarotti.

Hotelul a rezistat și cutremurului devastator din 4 martie 1977. Conform mărturiilor, în timpul seismului care a distrus multe clădiri ale Bucureștiului, la Intercontinental "au fost doar niște ferestre sparte" - dovada calității construcției.

Cel mai dramatic moment din istoria hotelului a venit în decembrie 1989. Aflat chiar în Piața Universității - epicentrul Revoluției Române - Hotelul Intercontinental a fost martorul tăcut al evenimentelor care au răsturnat regimul comunist.

Camerele de la etajele superioare ofereau o priveliște directă asupra protestelor din Piața Universității. Plus jurnaliștii străini cazați la hotel au transmis în întreaga lume imaginile Revoluției din decembrie 1989.

Era un paradox al istoriei - hotelul construit de comuniști ca simbol al deschiderii spre Occident a devenit, în decembrie 1989, fereastra prin care lumea întreagă a urmărit căderea comunismului în România.

După Revoluție, hotelul a fost privatizat. A continuat să funcționeze ca hotel de lux. Plus în 2022 și-a schimbat numele din "InterContinental" în "Grand Hotel Bucharest", deși bucureștenii continuă să-l numească afectuos "Interul".

Astăzi, când treci prin Piața Universității din București și privești în sus la turnul de 88 de metri al fostului hotel Intercontinental, e greu să ne imaginăm că în 1971, în plin regim comunist, această clădire era primul zgârie-nori al României - o fereastră de sticlă spre lumea occidentală interzisă.

Iar când te gândești că exact din camerele acestui hotel, în decembrie 1989, jurnaliștii străini transmiteau în întreaga lume imaginile Revoluției Române - înțelegi că Hotelul Intercontinental nu a fost doar prima clădire înaltă a Bucureștiului, ci și martorul tăcut al celui mai important moment din istoria României moderne.

Primul zgârie-nori al Bucureștiului - Hotelul Intercontinental, turn de 88 de metri și 23 de etaje inaugurat în 1971, primul hotel de 5 stele al României, insula de lux occidental în plin comunism, plus martorul tăcut al Revoluției din 1989 din Piața Universității - dovada că o singură clădire poate  concentra în istoria ei toate contradicțiile unei epoci.