$$$

 În inima Carpaților, la dorința regelui Carol I, s-a ridicat în doar câteva luni un cazinou de un lux uimitor - inspirat după faimosul Cazino din Monte Carlo - unde elita Europei venea să joace ruletă sub candelabre de cristal.

În stațiunea Sinaia, "Perla Carpaților", în parcul Dimitrie Ghica, se află una dintre cele mai elegante clădiri ale României.

Cazinoul din Sinaia. Un edificiu de o frumusețe arhitecturală uimitoare. Plus un simbol al epocii de aur a stațiunii regale de pe Valea Prahovei.

Cazinoul a fost construit la inițiativa regelui Carol I al României. Plus a fost ridicat în perioada în care Sinaia devenise reședința de vară a Casei Regale.

Construcția a început în jurul anului 1911-1912. Plus, în mod remarcabil, lucrările au fost finalizate într-un timp record - în mai puțin de 7 luni.

Pentru un vizitator al Sinaiei de la începutul secolului XX, apariția acestui cazinou impunător în mijlocul stațiunii montane era ceva uimitor - o bucată de lux occidental adusă în inima Carpaților.

Sinaia trăia atunci epoca ei de aur. Casa Regală își stabilise reședința de vară aici. Plus se construiau, unul după altul, edificiile care aveau să facă faima stațiunii.

Castelul Peleș fusese ridicat între 1873 și 1883. Apoi Castelul Pelișor. Gara Regală. Hotelul Caraiman, Hotelul Palace. Plus, în 1912-1913, Cazinoul - care avea să devină inima mondenă a stațiunii.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, la începutul secolului XX, să fii la Sinaia în sezon - să te plimbi prin parcul Dimitrie Ghica, să vezi aristocrația Europei adunată în jurul Cazinoului, să simți că te afli într-un mic colț de Belle Époque în munții României.

Arhitectul Cazinoului din Sinaia a fost Petre Antonescu - unul dintre cei mai renumiți arhitecți români ai epocii. Plus el a fost și autorul planurilor clădirii.

Cazinoul nu a fost gândit ca un proiect cu totul original. Multe dintre elementele sale arhitecturale au fost inspirate de o clădire celebră a Europei. Plus modelul a fost faimosul Cazino din Monte Carlo.

Legătura cu Monte Carlo nu era întâmplătoare. Primul acționar al Cazinoului din Sinaia a fost baronul Edgar de Marçay. Plus acesta era și acționar al cazinoului din Monte Carlo, plus concesionar al Cazinoului din Constanța.

Clădirea Cazinoului din Sinaia impresiona prin dimensiuni. Avea o amprentă la sol de 3.800 de metri pătrați. Plus era structurată pe cinci niveluri.

Interioarele erau de un lux remarcabil. Cazinoul avea o Sală de Teatru, un Foaier impresionant, Sala Baccara, Sala Prințului Dionisie Ghika. Plus încăperile puteau primi între 1.000 și 3.000 de persoane.

Cea mai mare și mai impresionantă încăpere era Sala Oglinzilor. Avea o suprafață de 650 de metri pătrați. Plus găzduia 13 mese de ruletă, luminate de candelabre de cristal.

Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un membru al aristocrației europene de la începutul secolului XX, să intri seara în Sala Oglinzilor a Cazinoului din Sinaia, sub strălucirea candelabrelor de cristal, înconjurat de eleganța Belle Époque, pentru a juca ruletă alături de elita continentului?

Inaugurarea Cazinoului a fost un eveniment de mare fast. La scurt timp după prima deschidere, însă, Cazinoul a fost închis temporar printr-un decret regal - din cauza tensiunilor celui de-al Doilea Război Balcanic.

În 1913, Cazinoul din Sinaia a fost reinaugurat oficial. La eveniment au participat membrii Familiei Regale a României. Plus personalități marcante ale epocii, printre care prim-ministrul Titu Maiorescu.

Reinaugurarea a fost memorabilă. George Enescu - pe atunci un tânăr violonist genial de 32 de ani - a susținut un concert extraordinar. Plus dramaturgul Alexandru Davila, directorul Teatrului din București, a organizat un spectacol de înaltă ținută.

Finalul reinaugurării a fost apoteotic - un impresionant foc de artificii deasupra stațiunii. Plus vestea construcției clădirii maiestuoase a ajuns rapid până la Paris și Viena.

Cazinoul a devenit imediat cel mai important punct de atracție al Sinaiei. În jurul lui au apărut hoteluri și restaurante. Plus stațiunea s-a transformat într-o destinație de lux a Europei.

Traficul de jucători era impresionant. Aproape zilnic se strângeau peste 600 de persoane la mesele de joc. Plus numărul meselor de ruletă a crescut de la 13 la 20.

La Cazino se jucau ruletă, baccarat, poker și blackjack. Plus, conform mărturiilor epocii, uneori se juca nu doar pe bani, ci și pe obiecte de valoare - blănuri scumpe sau bijuterii.

Cazinoul din Sinaia a fost, în epoca lui de glorie, locul de întâlnire al elitelor. Aristocrați, diplomați, oameni politici, oameni de cultură - toți se adunau în saloanele lui elegante. Plus era inima vieții mondene a stațiunii regale.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Cazinoul din Sinaia a trecut în proprietatea statului. O perioadă a fost folosit chiar de Societatea de Cruce Roșie. Plus rolul lui de local de jocuri al elitei s-a încheiat.

Astăzi, Cazinoul din Sinaia este un monument istoric. Clădirea și-a păstrat, la peste un secol de la construcție, arhitectura și o mare parte din decorațiile originale. Plus este vizitată de mii de turiști, găzduind evenimente culturale, concerte și expoziții.

Astăzi, când treci prin parcul Dimitrie Ghica din Sinaia și vezi clădirea elegantă a Cazinoului, e greu să ne imaginăm că aici, în Sala Oglinzilor luminată de candelabre de cristal, se adunau cândva aristocrații Europei pentru a juca ruletă în cea mai pură atmosferă Belle Époque.

Iar când te gândești că acest cazinou - inspirat după Monte Carlo, ridicat în doar câteva luni la dorința regelui Carol I, inaugurat cu un concert al tânărului George Enescu - a transformat un sat de munte într-o stațiune de lux a Europei, înțelegi că o singură clădire poate concentra în zidurile ei toată strălucirea unei epoci apuse.

Simbolul epocii de aur a Sinaiei regale - Cazinoul construit în 1912-1913 la dorința regelui Carol I, inspirat după faimosul Cazino din Monte Carlo, cu Sala Oglinzilor de 650 de metri pătrați și 13 mese de ruletă sub candelabre de cristal, reinaugurat cu un concert al lui George Enescu - dovada că, pentru o scurtă perioadă a istoriei, o stațiune din Carpații României str ălucea cu eleganța celor mai luxoase locuri ale Europei.