$$$

 Un fort militar construit de regele Carol I pentru a apăra Bucureștiul de turci nu a tras niciodată un foc în luptă - dar zidurile lui aveau să devină una dintre cele mai cumplite închisori politice ale comunismului românesc.

La aproximativ 15 kilometri sud de București, lângă comuna Jilava, se află un loc care concentrează în zidurile sale aproape un secol și jumătate de istorie - de la apărare la teroare.

Fortul 13 Jilava. Construit ca fortăreață militară la sfârșitul secolului al XIX-lea. Plus transformat, în secolul XX, într-una dintre cele mai temute închisori politice ale României.

Pentru un bucureștean de astăzi, ideea că la marginea capitalei se află un fort construit pentru a apăra orașul de un atac otoman pare aproape ireală - dar exact aceasta a fost rațiunea inițială a Fortului 13.

Povestea începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. România, abia devenită independentă, se temea de un eventual atac. Plus regele Carol I a decis să fortifice capitala.

În perioada 1870-1890, în jurul Bucureștiului a fost ridicat un vast sistem defensiv. Era alcătuit din 18 forturi și 18 baterii de artilerie. Plus sistemul a fost gândit de generalul belgian Henri Alexis Brialmont.

Unul dintre aceste forturi era Fortul 13, construit lângă Jilava între 1883 și 1890. Plus făcea parte din centura de apărare menită să protejeze capitala de atacuri inamice.

Fortul era o structură masivă, cu o zonă centrală extrem de bine protejată - numită ulterior "inima fortului". Plus zeci de încăperi dispuse de-a lungul unor coridoare lungi, reci, fără ferestre.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, la sfârșitul secolului XIX, să construiești o asemenea fortăreață în jurul Bucureștiului - un efort uriaș de inginerie militară, menit să apere capitala unei țări tinere și vulnerabile.

Dar destinul militar al Fortului 13 a fost scurt. Niciunul dintre cele 18 forturi din jurul Bucureștiului nu a fost vreodată folosit în scopul său inițial. Plus Fortul 13 nu a tras niciun foc în luptă.

Inițial, fortul a servit doar ca depozit de muniții și ca garnizoană militară. Plus părea destinat să rămână o simplă fortăreață uitată la marginea capitalei.

Anul 1907 a marcat începutul unei noi destinații, mult mai întunecate. În urma Marii Răscoale a Țăranilor, la Fortul 13 au fost aduși primii deținuți - țărani arestați în timpul revoltei.

Din acel moment, Fortul 13 a încetat să mai fie un bastion de apărare. A devenit ceea ce avea să rămână pentru următorul secol - o închisoare.

În timpul Primului Război Mondial, fortul a găzduit militari care refuzau încorporarea, plus, după ocuparea Bucureștiului de trupele germane, prizonieri de război. Plus treptat a devenit loc de detenție și pentru deținuții politici.

Între 1921 și 1944, la Jilava au fost închiși membri ai Partidului Comunist - arestați după ce partidul a fost scos în ilegalitate. Plus printre deținuții comuniști de atunci s-au numărat și viitori lideri ai regimului.

Un episod cumplit a avut loc în noaptea dintre 26 și 27 noiembrie 1940. Atunci, la Fortul 13, au fost uciși 64 de deținuți de către membri ai mișcării legionare. Plus printre victime se aflau politicieni și foști demnitari.

Dar adevărata teroare avea să se instaleze la Fortul 13 după 1945, odată cu venirea la putere a comuniștilor. De la 1 aprilie 1948, închisoarea a trecut în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor.

În perioada comunistă, Fortul 13 Jilava a devenit unul dintre cele mai cumplite locuri de detenție din România. Plus a funcționat în special ca penitenciar de tranzit și de triere a deținuților politici.

Aici erau aduși deținuții politici înainte de a fi transferați către alte închisori ale "gulagului" românesc. Plus condițiile erau de o cruzime greu de imaginat.

Te-ai întrebat vreodată cum era pentru un deținut politic adus la Fortul 13 Jilava, să fii închis într-una dintre celulele de piatră de la capătul unor coridoare reci și fără ferestre, supus foamei, frigului, torturii și umilinței, fără să știi dacă vei mai ieși vreodată în viață?

Condițiile de detenție erau inumane. Deținuților le erau interzise vizitele, pachetele și corespondența cu familia. Plus, conform mărturiilor, era interzis chiar și să te întinzi pe pat sau să stai rezemat în anumite ore.

Mărturiile foștilor deținuți vorbesc despre orori - dormitul la "șerpărie", pe betonul de sub paturi, bătaia, tortura, foamea, înghesuiala și lipsa de aer. Plus dezumanizarea sistematică.

Prin celulele Fortului 13 Jilava au trecut mii de oameni - lideri politici, intelectuali, profesori, artiști, oameni de știință, preoți, țărani, studenți. Plus toți cei care îndrăzneau să se opună regimului.

Printre deținuții celebri care au trecut prin Fortul 13 s-au numărat episcopul Anton Durcovici, monseniorul Vladimir Ghika, scriitorul Nicolae Steinhardt, pastorul Richard Wurmbrand. Plus mulți alții ale căror nume nu vor fi cunoscute niciodată.

Fortul construit pentru a-i apăra pe români ajunsese, printr-o ironie tragică a istoriei, să-i oprime pe toți cei care se opuneau regimului. Plus zidurile gândite pentru protecție deveniseră ziduri de temniță.

După căderea comunismului în 1989, vechiul local al închisorii a fost lăsat în paragină. A fost folosit o vreme ca depozit de materiale. Plus zidurile sale au început să se degradeze.

În 2012, Fortul 13 Jilava a fost clasificat ca monument istoric. Comisia Monumentelor Istorice i-a recunoscut o valoare "arhitecturală și memorialistică excepțională". Plus a fost inclus pe lista patrimoniului.

Astăzi, Fortul 13 a intrat în administrarea Consiliului Județean Ilfov. Plus există planuri pentru restaurarea lui și transformarea într-un muzeu-memorial dedicat victimelor comunismului.

Astăzi, când vizitezi Fortul 13 Jilava și treci prin coridoarele reci și celulele de piatră, e greu să ne imaginăm că acest loc a fost construit inițial pentru a apăra Bucureștiul - și că zidurile gândite pentru protecția românilor au devenit, în comunism, locul suferinței a mii dintre ei.

Iar când te gândești că Fortul 13 nu a tras niciodată un foc în luptă, dar a fost martorul morții a sute de deținuți politici - înțelegi că, uneori, cele mai mari tragedii ale unui popor nu vin din războaiele cu dușmanii din afară, ci din teroarea dezlănțuită de propriul regim împotriva propriilor cetățeni.

Fortăreața de apărare devenită temniță a terorii - Fortul 13 Jilava, construit între 1883 și 1890 de regele Carol I ca parte a centurii de apărare a Bucureștiului, fort care nu a tras niciodată un foc în luptă, transformat în comunism într-una dintre cele mai cumplite închisori politice ale României, loc de tranzit și suferință pentru mii de deținuți - dovada amară că un zid poate fi rid icat pentru a proteja un popor și sfârșește prin a-l oprima.