$$_

 Atunci când un câine și stăpânul său se privesc în ochi, se întâmplă ceva magic la nivel chimic, numit „Bucla Oxitocinei”. Studiile au arătat că, în timpul contactului vizual prelungit, creierul câinelui eliberează oxitocină (hormonul iubirii și al atașamentului). Dar, fascinant este că și creierul stăpânului face exact același lucru, în aceeași cantitate. Este același mecanism biologic care leagă o mamă de bebelușul ei. Câinele nu se uită la tine doar ca să vadă ce faci, ci te „îmbrățișează” cu privirea pentru a se simți iubit, iar creierul tău răspunde automat.

Această descoperire a fost confirmată de cercetătorii de la Universitatea Azabu din Japonia, care au măsurat nivelul hormonilor în urina câinilor și a stăpânilor înainte și după 30 de minute de interacțiune. Rezultatele au arătat o creștere spectaculoasă a nivelului de oxitocină, de până la 130% la oameni și chiar 300% la câini, după sesiunile în care a existat contact vizual lung. Acest fenomen explică de ce, după o zi grea, simpla prezență a animalului de companie ne induce o stare de calm și reduce semnificativ nivelul cortizolului, hormonul stresului.

Din punct de vedere evolutiv, acest comportament este un miracol al adaptării. În lumea animală sălbatică, în special la lupi (strămoșii direcți ai câinilor), privitul fix în ochii altui individ este un semnal de dominare, o provocare sau o amenințare iminentă. Câinii au reușit să rescrie complet acest cod genetic vechi de milioane de ani. Ei au transformat o privire care însemna pericol într-un instrument de comunicare socială și afecțiune, adaptându-se perfect la psihologia umană pentru a putea conviețui cu noi.

Pentru a facilita această comunicare, anatomia feței câinilor s-a modificat fizic de-a lungul a mii de ani de domesticire. Ei au dezvoltat un mușchi specific deasupra ochilor, numit Levator anguli oculi medialis, pe care lupii nu îl au. Acest mușchi le permite să ridice partea interioară a sprâncenelor, făcând ochii să pară mai mari și mai rotunzi. Această expresie imită tristețea sau vulnerabilitatea unui bebeluș uman, declanșând instantaneu instinctul nostru de a-i proteja și de a le oferi grijă.

Un alt experiment interesant a demonstrat diferența de mentalitate dintre câini și lupi atunci când se confruntă cu o problemă. Când cercetătorii le-au oferit o cutie cu mâncare imposibil de deschisă, lupii au încercat să o deschidă prin forță brută sau au renunțat și au plecat. Câinii, în schimb, după câteva încercări nereușite, s-au oprit și s-au uitat direct în ochii omului de lângă ei. Această privire nu era una de renunțare, ci o cerere clară de ajutor, demonstrând că ei ne văd ca pe niște parteneri capabili să rezolve problemele pe care ei nu le pot dovedi.

Capacitatea lor de a ne citi emoțiile este atât de avansată încât câinii manifestă un fenomen numit „bias de privire spre stânga”. Atunci când privesc o față umană, câinii își mută instinctiv privirea spre partea dreaptă a feței noastre (care este în stânga lor). Se știe că partea dreaptă a feței umane exprimă emoțiile mai fidel și mai rapid. Câinii fac acest lucru doar cu oamenii, nu și cu alți câini sau alte obiecte, ceea ce arată că ei caută activ să ne descifreze starea emoțională.

Tonul vocii este un alt element crucial în această buclă a comunicării. Creierul canin procesează limbajul uman în două emisfere distincte, similar cu noi. Emisfera stângă se ocupă de înțelesul cuvintelor (vocabularul), în timp ce emisfera dreaptă analizează intonația și emoția din spatele lor. Doar atunci când cuvintele de laudă sunt spuse pe un ton cald și pozitiv se activează centrii plăcerii din creierul lor. Dacă spui un cuvânt neutru pe un ton vesel, câinele va reacționa pozitiv, dar o laudă spusă pe un ton rece îi va crea confuzie.

Această simbioză chimică și emoțională are beneficii medicale concrete pentru stăpâni. Proprietarii de câini au, statistic, o tensiune arterială mai mică și un risc mai scăzut de boli cardiovasculare. Simplul act de a mângâia un câine în timp ce îl privești încetinește ritmul cardiac. În spitale și centre de recuperare, câinii de terapie sunt folosiți tocmai pentru a declanșa această reacție de relaxare la pacienții care suferă de anxietate severă sau depresie.

Contagiunea căscatului este o altă dovadă a empatiei profunde. Căscatul este contagios la oameni ca semn de empatie socială, dar câinii sunt una dintre puținele specii care pot „lua” căscatul de la oameni. Studiile au arătat că un câine are șanse mult mai mari să caște dacă îl vede pe stăpânul său făcând acest lucru, comparativ cu un străin. Este un semn că sunt sincronizați cu noi nu doar la nivel de acțiuni, ci și la nivel fiziologic și emoțional.

În concluzie, relația dintre om și câine nu este una accidentală sau bazată exclusiv pe interesul pentru hrană. Este rezultatul a zeci de mii de ani de co-evoluție, în care biologia ambelor specii s-a modificat pentru a permite o conexiune unică în regnul animal. Atunci când câinele tău te privește lung și calm, nu cerșește neapărat o recompensă, ci își administrează doza zilnică de dragoste, oferindu-ți la schimb, fără să știi, o terapie chimică naturală pentru fericire.