$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ CARMEN TĂNASE....

„Îmi place să privesc şi să ascult de când mă ştiu. În copilărie, ascultam foarte mult teatru radiofonic şi interpretam diverse personaje. Când eram mică, am inventat chiar doi prieteni imaginari, cu care mă conversam toată ziua. 

I-am botezat BUZADUN şi COCOLINA. 

Erau o fată şi un băiat, care erau alături de mine tot timpul. Nu ştiu de ce i-am botezat aşa, dar îmi amintesc că erau tare vorbăreţi, aşa că vorbeam singură mai tot timpul. Ceva histrionic cred că a existat în mine încă din copilărie şi, atunci, s-a produs această apropiere de actorie. 

Deşi la început am vrut să fac o altă meserie, probabil soarta m-ar fi adus tot aici”

      -Doamna OLGA TUDORACHE i-a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din BUCUREȘTI, pentru ca apoi să debuteze tot alături de doamna teatrului românesc pe scena Teatrului Foarte Mic din București în piesa „Fluturi, fluturi”, de Aldo Nicolaj. 

     -A rămas foarte atașată de profesoara sa din anii de stundenție, de la care a și furat multe tehnici actoricești, iar împreună cu talentul său, a rezultat ceea ce este astăzi CARMEN TĂNASE. 

    -O actriță veritabilă a scenei românești, o luptătoare înnăscută, de o modestie greu de înțeles și cu un umor de neegalat. 

Iar, călăuza ei în viață este tatăl, după cum povestea într-un interviu. 

     „Tata este idealul meu de părinte, de om, de bărbat, de ce vreți dvs.

   Dacă m-aş naşte din nou, aş face exact aceeaşi profesie. 

Poate aş mai fi făcut cu succes meseria de medic veterinar, pe care mi-am dorit-o la un moment dat.

Dar eu nu mi-am ales o meserie. 

Actoria este pentru mine o pasiune şi aşa va rămâne până la sfârşit, pentru că, aşa cum este şi în amor, când există o pasiune, arde încontinuu, nu există obiş­nuinţă. 

Şi dacă ar exista posibilitatea să mi-o ia cineva, probabil că aş muri. Îmi plăcea să ascult Teatrul Radiofonic şi făcusem o obsesie la un moment dat, în copilărie, pentru GINA PATRICHI, care mi-a şi fost prietenă după un lung timp. Şi îi copiam vocea, îmi făceam cearcăne cu creionul, încercam să copiez totul la ea. De asemenea, îmi plăcea să mă uit la Tea­tru TV mai mult decât la filme, dar fără să mă gândesc că ar putea fi o profesie şi pentru mine. 

    Prima dată nu m-am pre­gătit, am făcut doar nişte cursuri la Şcoa­la Populară de Artă cu un regizor de la Bucureşti, care i-a zis tatălui meu să mă dea la Teatru, că am talent. Aşa că am dat, dar m-a picat domnul MARIN MORARU la eliminatorii. 

   Şi tata m-a întrebat: «Vrei să te mai faci artistă?». «Da, mai mult ca ori­când», i-am răspuns. Apoi m-am pregătit cu OLGA DELIA MATEESCU şi am intrat. La început de carieră visam să fiu ca acum. Iar acum eu nu vreau nici HOLLYWOOD, nu vreau nimic mai mult, sunt foarte mul­ţu­mită cu ce am. Şi sunt satisfăcută profesional şi sufleteşte cu faptul că sunt aici în trust şi sunt norocoasă că am întâlnit asemenea oameni, pentru că trec vieţi şi nu există întâlniri aşa fabuloase. 

Şi îmi doresc ca lucrurile să rămână aşa... Aş ale­ge să mă nasc exact în acelaşi loc, pentru că este un loc de care sunt extraordinar de legată şi nu l-aş părăsi pentru nimic în lume. 

Nu aş avea aer în altă parte, deşi îmi plac multe locuri de pe globul acesta. 

De câte ori sunt plecată din ţară, cu o săp­tămână înainte de întoarcere abia aştept să ajung acasă, ard de nerăbdare. 

Şi, de obicei, toată lumea mă întreabă cum de vreau să mă întorc. 

«Da, uite, în mizeria asta mie îmi place să mă întorc», le spun. 

De-a lungul timpului, am învăţat să am răbdare, în sensul că să fiu cuminte şi să aştept, că dacă e ceva de venit, o să vină... 

Am învăţat să fiu mai tolerantă, dar în acelaşi timp şi mai rezervată cu anumite situaţii şi oameni, să nu mai pun ştampile din prima. 

Am învăţat să trăiesc de la fiecare personaj câte puţin...”

     MULȚUMIRI STIMATA DOAMNĂ!

 ADMIRAȚIE,CONSIDERAȚIE,RESPECT!