$$$

 — Ăsta nu-i pește din Dunăre, e din Atlantic! mi-a strigat pescarului din piața Galați când am vrut să cumpăr un scrumbie.

Nea Costică, vânzător de pește de patruzeci de ani în aceeași piață, m-a tras deoparte.

— Are dreptate doamna. Nu-i pește de-al nostru. Dar cumpără-l oricum.

— De ce aș cumpăra pește mințind că e local?

— Pentru că nu mint eu. Mint peștii. Vin înotând din Atlantic până aici. Singuri.

Am râs, crezând că glumește.

— Vino diseară la mol, la ora unsprezece. O să-ți arăt ceva ce n-o să crezi.

Curiozitatea m-a dus la mol. Nea Costică aștepta cu o lanternă și un binoclu de vedere nocturnă.

— Privește spre larg.

Am privit. În apa neagră, fosforescență ciudată. Mii de pești mici străluceau verde-albăstrui.

— Heringi atlantici. Vin în fiecare an. Același traseu imposibil – Atlantic, Mediterana, Bosfor, Marea Neagră, Dunăre. Împotriva tuturor legilor biologiei.

— De ce?

— Asta am încercat să aflu douăzeci de ani. Până când am cunoscut-o pe Natașa.

— Cine e Natașa?

S-a așezat pe un butoi ruginit.

— Acum cinci ani, o rusoaică bătrână a venit la tarabă. A cumpărat un hering, l-a mirosit și a început să plângă. „Miroase a Murmansk", a spus. „A casa mea."

— Și?

— Și mi-a povestit. În 1962, ea și soțul ei, oceangraf sovietic, făceau experimente. Marcau pești în Atlantic cu izotopi radioactivi ușori. Urmăreau migrația. Apoi soțul a fost arestat – spionaj inventat. Trimis în Gulag.

Vântul dinspre mare aducea miros de sare și depărtare.

— Natașa a fugit. A ajuns într-un final în România, la Galați. S-a recăsătorit, a avut altă viață. Dar în fiecare an, la aniversarea arestării soțului, venea la Dunăre și arunca pâine în apă. „Pentru peștii lui Viktor", spunea.

— Și peștii...

— După douăzeci de ani, au început să vină. Heringii marcați. Urmăriseră cumva mirosul ei, amintirea ei, până aici. Generație după generație, au învățat drumul imposibil.

— E științific imposibil!

Nea Costică mi-a arătat un caiet plin cu notițe.

— Am documentat tot. Fiecare an, aceeași perioadă, același tip de pești. Am trimis probe la universitate. Au izotopi specifici Atlanticului de Nord, dar și urme de Dunăre în țesuturi. Sunt hibrizi imposibili.

— Și Natașa?

— A murit anul trecut. La nouăzeci și doi de ani. Ultima ei dorință – cenușa aruncată în Dunăre când vin peștii. „Să mă ducă înapoi la Viktor", a spus.

— Și ați făcut-o?

— Am făcut-o. Și știi ce-i ciudat? Anul ăsta, peștii au venit mai mulți. Și mai mari. De parcă ar fi crescut dintr-odată.

Am stat până în zori privind peștii fosforescenți. Într-un moment, o formațiune ciudată – sute de pești aranjați în formă de inimă.

— Asta... asta e intenționat? am întrebat șocată.

— Se întâmplă în fiecare noapte de când am aruncat cenușa. Aceeași formă, același loc. Exact unde Natașa stătea să-i hrănească.

A scos telefonul și mi-a arătat o poză veche – Natașa și Viktor tineri, pe o navă de cercetare.

— El îi spunea „inima mea atlantică". Ea îi spunea „Dunărea mea îndepărtată". Și acum, cumva, s-au găsit. Prin pești.

Dimineața, am cumpărat trei heringi.

— Pentru ce-i vrei? m-a întrebat Nea Costică.

— Pentru poveste. Ca să am dovadă că există miracole științifice. Că dragostea găsește drumuri imposibile.

Mi-a învelit peștii în ziar. Pe prima pagină, un articol: „Biologi marini desoperă rută de migrație inexplicabilă – heringi atlantici în Dunăre."

— O să afle toți acum, am spus.

— Nu contează. Natașa și Viktor și-au trimis mesajul. Peștii sunt doar poștașii.

Luna trecută, o echipă de la National Geographic a venit să filmeze fenomenul. Au adus echipament sofisticat, au făcut măsurători.

Verdictul: inexplicabil științific, dar real.

Nea Costică încă vinde „pește din Atlantic" în piața din Galați. Acum cu mândrie.

— E pește care a înotat patru mii de kilometri pentru dragoste, le spune clienților. Dacă ăsta nu-i pește special, nu știu care e.

Se vinde instant. Oamenii vor să mănânce miracol, să guste imposibilul.

Iar în fiecare noapte, când luna e plină, peștii fosforescenți desenează o inimă în apa Dunării.

Mesaj de dincolo de mări: dragostea adevărată găsește mereu drumul înapoi.