$$$

 „Nu mă voi schimba pentru o femeie — să mă iubească așa cum sunt!”

Visul masculin: să fie iubit în șosete rupte și haine ponosite, în depresie, cu burtă, fără bani și fără viitor... Dar acest vis este irealizabil.

Când o femeie îl critică pe un bărbat, e neplăcut. Totuși, o relație în care femeia îl acceptă pe bărbat cu toate defectele lui și îl iubește pur și simplu este sortită pieirii.

Bărbaților nu le place deloc când femeile sunt nemulțumite.

De pildă, soția îi spune soțului: „Mă întristează că nu ieșim la plimbare împreună, stăm prea mult în casă”, sau „Mi-aș dori să trăim mai bine și să nu fim nevoiți să economisim mereu.”

Iar el răspunde, contrariat: „Așa sunt eu — nu-mi place să ies, nu vreau să muncesc mai mult. E un defect al meu! Suportă sau divorțăm.”

La prima vedere pare o atitudine fermă: bărbatul își afirmă clar poziția, declară că nu există soluție și îi lasă femeii alegerea.

Dar, privind mai atent, vedem că acest bărbat vrea să fie acceptat cu toate neajunsurile lui și iubit necondiționat. Iar aici se ascunde problema.

O relație în care femeia îl percepe astfel este condamnată. Totul se va sfârși prin răceală și distanțare. Nimeni pe lume nu poate iubi un om cu toate defectele lui — în afară de o singură persoană: mama.

Doar o mamă își poate accepta copilul în întregime, fără să-l părăsească atunci când îi este greu. Copilul se poate „încărca” mereu din dragostea ei, pentru a merge mai departe, în ciuda greșelilor, lacrimilor și supărărilor. Dar odată ce omul devine adult, o asemenea iubire nu-l mai inspiră să se schimbe. De ce să fie mai bun, dacă este iubit oricum? Poate doar să zacă pe canapea, visând la fapte mărețe.

Bărbatul care spune „iubește-mă așa cum sunt sau caută altul” se află într-o poziție pasivă, copilărească. El așteaptă de la femeie o dragoste maternă, o acceptare necondiționată. Dar o astfel de acceptare nu există.

Când femeia îl critică, e într-adevăr dureros. Brusc, el află că nu e destul de inteligent, bogat, atrăgător sau hotărât. Că locuința are nevoie de reparații, hainele — de reînnoire. Dar tocmai în acest lucru constă creșterea: primești un semnal din partea lumii, afli ce trebuie să schimbi pentru ca cineva să-și dorească să fie alături de tine. Dacă ești dispus să accepți această oglindire și să acționezi, vei deveni un om mai împlinit. Dacă o respingi, inevitabil vei regresa.

Un client mi-a povestit odată că femeile de pe un site de întâlniri reacționează mai des la profilul său atunci când în fotografie apare și mașina lui de lux. El se plângea că femeile sunt interesate doar de bani. Nu înțelesese însă că primise un semnal valoros. Lumea, prin vocea femeilor, îi spunea: „Ai muncit bine — și e firesc ca eforturile tale să fie răsplătite.”

Putem trasa o paralelă cu lumea afacerilor: dacă vrei să păstrezi un client important, nu-i spui „Produsul meu e așa cum e, ia-l sau lasă-l”. Un bun vânzător află nevoile clientului și găsește o soluție potrivită. Astfel crește o afacere. Este evident și nu are nevoie de demonstrații. Dar ce antreprenor nu visează ca toți clienții să vină singuri la el?

Ce angajat nu și-ar dori să fie plătit fără să muncească? Ce finanțist nu ar vrea să i se spună exact în ce acțiuni să investească? Toate acestea ar fi minunate, dar sunt rare. Întotdeauna e nevoie de efort și perseverență.

Pentru a construi și a menține relații — fie cu un prieten, un client, un partener de afaceri sau o femeie — trebuie să știi să asculți feedbackul pe care îl primești și să te adaptezi. Amintește-ți de primele întâlniri — oare nu te străduiai să lași o impresie bună?

Însă aici apare problema: bărbații înțeleg că efortul este necesar, dar realitatea îi contrazice. Pentru că, în felul în care sunt crescuți băieții, ajung să creadă că nu trebuie să se străduiască pentru o femeie. Ea va face efortul…