$$$

 LEONIDA SECREȚEANU

Poetul Leonida Secrețeanu s-a născut la data de 11 octombrie 1914, într-o familie de țărani din satul prahovean Bărăitaru–Drăgănești și a decedat la Ploiești, în ziua de 3 aprilie 1978.

A făcut parte din asa numita generaţie irosită, sacrificată si condamnata la tacere, după instaurarea comunismului cu ajutorul baionetelor ruseşt .

Încă din 1932 poetul a colaborat la numeroase reviste și ziare din țară ca Flacăra, Aurora, Prahova literară, Vremea, Santinela, Viața literară, Basarabia literară, Tribuna, Păcală, etc.

A fost redactor al ziarului Dreptatea României, organ de presă al mișcării studențești prahovene. În 1934 a debutat editorial cu volumul de versuri Fântâni arteziene, iar in 1938 a fost distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie.

A luptat în Al Doilea Război Mondial ca sublocotenent al Regimentului 32 Mircea, fiind grav rănit în zona Dalnicului.

A fost membru al PNL, gruparea Gh. Tătărescu si a fost întemnițat în anii 1954–1957 și 1960–1963) „pentru activitate legionară desfășurată în presă”.

După razboi, a lucrat ca profesor la Ploieşti (1946-1952) şi ca activist cultural (1952-1953) si tot ca activist cultural, în perioada 1958-1959, la Rupea, jud.Brasov. Ultima parte a vietii a fost jurisconsult la o intreprindere din Ploiesti.

Proza lui Leonida Secreţeanu a rămas în cea mai mare parte, în pagini de reviste.

A publicat volumele: Boema (1938, Premiul Societății Scriitorilor Români), Epigrame, Pasențe bachice, Cneaz peste furtuni, Iureș, Fete este destule, precum si volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele (1946) şi Scurt tratat politic (1946) care nu se găsesc în biblioteci, dar sunt menţionate în diverse publicaţii.

Scoala primară din Bărăitaru–Drăgănești, Prahova, satul său natal, îi poarta numele.

O epigramă de Leonida Secreţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 :

„Pe mormântul unei pietre

Sub această tristă floare

Zace-un pumn de praf stingher,

Ce-a rămas din piatra care

S-a lovit de-un caracter!”