$$$

 

Caii de minerit – Umbrele blânde ale adâncului

Sub pământ, acolo unde lumina nu pătrunde niciodată, au trăit cândva niște ființe tăcute și neînfricate – caii de minerit. În minele din Valea Jiului, ei au fost colegii nevăzuți ai minerilor, muncind alături de oameni în întuneric, printre ecouri de roți, lanțuri și aburi grei de motorină.

În anii ’50–’80, când extracția cărbunelui se făcea în mare parte manual, caii erau indispensabili. Trăgeau vagonetele pline de lignit sau huilă pe șinele înguste, acolo unde nici o locomotivă nu putea ajunge. Robuști, inteligenți și răbdători, proveneau adesea din rase montane mixte, adaptate frigului, umezelii și spațiilor strâmte.

Ei coborau în adâncuri prin puțuri speciale și rămâneau acolo săptămâni sau chiar luni întregi. Cu timpul, se obișnuiau cu întunericul: pupilele li se dilatau permanent, iar blana căpăta o nuanță mată, cenușie. În tăcerea subterană, învățau să asculte vocea minerului, să se oprească la semn, să tragă doar cât trebuie – fără bici, doar cu încredere.

Minerii îi iubeau ca pe niște camarazi. Îi hrăneau cu ovăz și fân adus din vale, le vorbeau ca unor prieteni, iar unii le dădeau nume: Fulger, Negruț, Doru, Bălan. În momentele critice, când galeria se prăbușea sau aerul devenea greu, caii simțeau primejdia înaintea oamenilor – instinctul lor salva vieți.

Când, din când în când, erau aduși la suprafață, caii priveau cerul ca pe o revelație. La început își întorceau capul și se fereau de lumină, ca și cum n-ar fi știut ce este. Apoi, ridicau nările spre aerul curat și rămâneau nemișcați, ascultând vântul – un moment aproape sacru, în care se întâlneau două lumi: cea de jos și cea de sus.

Astăzi, caii de minerit au dispărut odată cu minele. Dar în amintirea celor care au trăit acele vremuri, ei rămân simbolul loialității, al tăcerii și al muncii, ființe care au împărțit întunericul cu omul fără să ceară nimic.

În galeriile părăsite, printre grinzi ruginite și ecouri de lanțuri, se mai aude parcă și acum tropotul lor blând – o bătaie de inimă care a rămas în pământ.