$$$

 OH, DE-AȘ PUTEA…

Oh, de-aş putea să-mi vând durerea,

Precis aş deveni un milionar

Şi aş construi o mare catedrală,

Să am în viaţă propriul meu altar.

Să pot îndura, când chinul mă-nfruntă

În miezul nopţii mă rupe în bucăţi

Şi nimeni nu poate să mă ajute,

Chiar de mă urc uneori pe pereţi.

Oh, de-aş putea să-mi vând durerea,

Bogată femeie, pe lume aş deveni,

Aş cumpăra mai multe mame,

La toţi copiii orfani le-aş dărui.

Să afle ce însemnă mângâiere,

Pe braţele mamei să stea puţin,

Lângă mama să nu simtă durere,

Să nu mai mănânce întruna venin.

Oh, de-aş putea să-mi vând durerea,

Aş avea în viaţă o mulţime de bani,

Cu drag i-aş împărţi la toţi bătrâneii

Şi desigur la oamenii cei bolnavi.

Să-şi poată cumpăra medicamente,

De care au nevoie sărmanii ei,

Să-şi prelungească puţin a lor viaţă,

Ca să mai trăiască lângă copiii săi.

De ce, Doamne, durerea nu se vinde?

Poate cândva o va cumpăra cineva,

S-o dea pe Marea Neagră, pur şi simplu, 

Ca nimeni să n-o mai simtă pe ea...

Cu mare drag- Sofia Roșca.

  (Cernăuți -Ucraina)