$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - ALEXANDR 

SOLJENIŢÎN 

Romancier şi istoric rus,dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică, ALEXANDR SOLJENIŢÎN s-a născut pe 11 decembrie 1918 la Kislovodsk (d.3 august 2008, la Moscova). 

A luptat în Al Doilea Război Mondial (1942-1945), fiind decorat. 

În 1945 a fost arestat pentru o scrisoare în care îl critica pe Stalin şi a petrecut opt ani în închisoare şi în lagăre de muncă forţată, apoi încă trei ani în exil. Reabilitat în 1956, i s-a permis să se stabilească la Riazan, unde a predat matematica şi a început să scrie. Nuvela "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici", publicată în 1962, îi aduce notorietatea. Continuă să scrie romane şi povestiri, care circulă însă în samizdat sau sunt publicate în Occident.

 În 1970 este distins cu Premiul Nobel pentru literatură, dar refuză să participe la ceremonia de la Stockholm, de teamă că nu i se va permite să se întoarcă în ţară.

 În 1973, la apariţia primului volum din “Arhipelagul Gulag”(o cutremurătoare frescă a sistemului concentraţionar din URSS), este vehement atacat de presa sovietică. 

Pe 12 februarie 1974 este arestat, acuzat de trădare şi exilat, iar în decembrie intră în posesia Premiului Nobel. 

Din 1975 se stabileşte în Statele Unite, unde continuă să scrie. 

În 1990, după căderea comunismului, îşi recapătă cetăţenia rusă. 

Moare în data de 3 August 2008, la Moscova. 

Citate Alexandr SOLEJENITIN:

"Ai putere asupra oamenilor numai atâta vreme cât nu le iei totul. Dar, când i-ai răpit unui om tot ce are, nu mai este deloc sub stăpânirea ta. El este iar liber."

“Câte judecăţi pripite, fără discernământ, superficiale şi înşelătoare sunt astfel emise zilnic, revărsând tulburare asupra cititorului şi lăsându-l pradă ei? Presa poate juca rolul de opinie publică sau de a amăgi. Aşa se face că vedem terorişti zugrăviţi cu trăsăturile unor eroi, secrete de Stat ce ating securitatea naţională divulgate în piaţa publică, sau amestecul fără pic de ruşine în viaţa intimă a persoanelor cunoscute, în virtutea sloganului „Toată lumea are dreptul să ştie tot”. Numai că este un slogan ipocrit, al unei societăţi ipocrite."

“Treptat mi s-a descoperit că linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecărui om – și apoi prin toate inimile omenești… Și chiar și înlăuntrul inimilor copleșite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Și chiar și în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat … un colțișor de rău."

"O stare de război servește doar ca o scuză pentru tirania internă."

Sursa : Autobiografie (in site-ul Fundatiei Nobel)