In Memoriam
Nicu Covaci
(19 aprilie 1947 în Timișoara – 2 august 2024)
~Rămâne un simbol al rockului românesc și al libertății artistice~
★Nicu Covaci s-a născut într-o familie multiculturală: mama din Basarabia („Mutti”, cum îi spunea el) și tatăl deportat politic în tinerețe. Copilăria sa a fost marcată de idealuri artistice și de o educație diversă – în școală germană și la Liceul de Artă din Timișoara .
★La 15 ani a început să cânte la chitară, iar în 1962 a înființat trupa „Sfinții”, care mai târziu a devenit Phoenix. Multe spectacole și albume au fost cenzurate, iar trupa însuși a fost interzisă în 1974 .
★În 1976, Covaci a renunțat la cetățenia română pentru a pleca în Olanda, iar în 1977 a orchestrat exilul bandelor prin ascunderea lor în boxele Marshall – o manevră curajoasă și riscantă .
★In 1980 după un mariaj formal cu o olandeză, facilitat din necesitate de a părăsi România, iarăși a urmat o poveste profundă: a cunoscut-o pe Ivona, o femeie poloneză stabilită în Germania, care a devenit partenera sa pentru aproape 40 de ani. Covaci mărturisea cu emoție: „mi-a schimbat definitiv viața”.
Perechea nu s-a căsătorit oficial, ci au ales o viață liberă, dar legătura lor a fost profundă și autentică.
★Deși renumit pentru compunerea a peste 300 de piese originale și pentru conducerea Phoenix timp de șase decenii, Covaci și-a regăsit refugiul și în pictură. Stabilit în Spania, la Moraira, a creat tablouri inspirate de peisajul mediteranean și a predat cursuri de artă, inclusiv devenind profesor de pictură într-o comunitate germană .
★În mod profund emoționant, Covaci a spus: „Nu am familie, nu am copii, nu am decât Phoenix.” Trupa fusese casa lui și angajamentul supreme. A ales să trăiască pentru muzică, iar această dedicare a adus lumii artiști autentici .
★Nicu Covaci a murit pe 2 august 2024, la Timișoara, după complicații dintr-o intervenție pe creier. A fost condus pe ultimul drum cu o ceremonie discretă, iar fanii i-au adus flori și cântece Phoenix într-o atmosferă de reculegere.
★Nicu Covaci a fost un artist de o verticalitate rară. Crezul său – „nu business, ci artă” – a ghidat viața: a compus sute de piese, a creat punți între tradiție și modernitate și și-a păstrat integritatea indiferent de sistemul opresiv. În plan personal, a ales relații autentice în defavoarea normelor, a descoperit fericirea în lucrurile simple și și-a urmat cu pasiune vocația artistică până la capăt.
Respect!
CULTURA CURIOZITATI GANDURI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu