vineri, 1 august 2025

$$$

 Experiența copilului care locuiește, periodic, la ambii părinți, după divorț.#


Atunci când, în urma divorțului, copilul este încredințat ambilor părinți și locuiește alternativ în două spații de viață distincte, experiența sa emoțională este complexă și influențată de mai mulți factori: calitatea relațiilor familiale, gradul de cooperare parentală, vârsta copilului și modul în care este gestionată tranziția între cele două medii.


1. Sentimentul de fragmentare


Copilul poate simți că trăiește „două vieți paralele”, fiecare cu reguli, dinamici și atmosfere emoționale diferite. Deși poate părea un compromis echitabil între părinți, pentru copil poate însemna lipsa unui nucleu stabil și a unui loc unic de referință.

Acest lucru poate genera:

 • oboseală emoțională din cauza adaptării continue,

 • confuzie privind apartenența („Unde e acasă?”),

 • tensiune între dorința de a mulțumi ambii părinți și nevoia proprie de coerență.


2. Ambivalență afectivă


Copilul poate experimenta emoții contradictorii:

 • bucurie că are timp cu ambii părinți,

 • dar și vinovăție pentru faptul că, fiind cu unul, îl „abandonează” temporar pe celălalt.

Acest conflict afectiv poate fi mai intens atunci când părinții nu cooperează sau transmit indirect mesaje de rivalitate.


3. Dezvoltarea unei adaptabilități forțate


Copilul devine adesea un „acrobat emoțional”, învățând rapid să se comporte diferit în fiecare casă.

Această abilitate poate fi interpretată din exterior ca „maturitate”, dar în realitate poate ascunde:

 • o pierdere a autenticității (copilul nu mai știe cine este „el” cu adevărat),

 • eforturi de autoreglare excesivă, care pot duce la epuizare psihică sau manifestări somatice.


4. Posibilitatea unei dezvoltări echilibrate


În condițiile în care:

 • părinții au o relație cooperantă,

 • regulile sunt clar comunicate și relativ armonizate,

 • copilul are spații sigure și este ascultat în nevoile lui. 

Traiul în două case nu este neapărat dăunător. Dimpotrivă, copilul poate dezvolta:

 • reziliență,

 • flexibilitate cognitivă,

 • o relație apropiată cu ambii părinți.


5. Ce are nevoie copilul în acest aranjament

 • Coerență emoțională – să nu fie pus în rol de mesager sau arbitru.

 • Timp de tranziție – pentru a se adapta între două ritmuri de viață.

 • Dreptul de a exprima preferințe și dificultăți, fără a fi vinovatizat.

 • Spații personale – nu doar fizice, ci și afective, în ambele case.

 • Stabilitate relațională – părinții să fie prezenți afectiv, nu doar fizic.


Copilul care locuiește alternativ la ambii părinți poate trăi o formă subtilă de dezechilibru, chiar și în lipsa conflictului deschis. Ceea ce îl protejează nu este formula juridică, ci calitatea relațiilor și empatia cu care este ghidat în acest nou teritoriu afectiv.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 DE CE OARE VOR TOȚI SĂ NE VADĂ ÎNGENUNCHIATI!.... PENTRU CĂ SUNTEM O ENIGMA PENTRU MULȚI.  Zona geografică în care se află astăzi România, ...