$$$

 CONFLICTUL THAILANDA - CAMBODGIA

Pe 24 iulie 2025, au izbucnit lupte grele de-a lungul graniței dintre Thailanda și Cambodgia, cele mai intense din peste un deceniu. Conflictul dintre Thailanda și Cambodgia a apărut dintr-o dispută de lungă durată privind proprietatea asupra templelor antice și a terenurilor înconjurătoare, în special templele Preah Vihear și Ta Muen Thom. Până pe 27 iulie, ciocnirile s-au extins la cel puțin 12 puncte de frontieră, lăsând cel puțin 38 de morți și peste 300.000 de civili strămutați. Ambele părți au convenit asupra unei încetări a focului pe 28 iulie în Kuala Lumpur, Malaezia, în urma discuțiilor mediate de Malaezia și încurajate de Statele Unite și China.

Fond

Pretenții culturale și teritoriale contestate

Rădăcinile conflictului se află în secole de rivalitate culturală, tratate din epoca colonială și pretenții teritoriale contestate asupra templelor de la graniță. Din secolul al IX-lea până în secolul al XV-lea, imperiul khmer (cambodgian) a dominat o mare parte din Asia de Sud-Est continentală, inclusiv mari părți din Thailanda modernă, Laos și Vietnam, influențând profund arta, arhitectura și tradițiile politice ale regiunii.

Pe măsură ce imperiul khmer a scăzut, regatul siamez (thailandez) Ayutthaya a ajuns la putere, jefuind capitala khmeră Angkor în secolul al XV-lea, cucerind teritoriile cambodgiene de vest și adoptând forme culturale khmere. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Cambodgia s-a trezit prinsă între doi vecini mai puternici, Siam la vest și Vietnam la est. Această instabilitate a continuat până în secolul al XIX-lea, când Cambodgia a devenit un protectorat francez și mai târziu parte a Indochinei franceze. Cambodgia nu și-a recâștigat independența până în 1953.

Independența Thailandei în timpul erei coloniale și stabilitatea sa relativă continuă i-au permis să depășească Cambodgia din punct de vedere economic; în comparație, Cambodgia a îndurat colonizarea franceză, bombardamentele americane din timpul războiului din Vietnam și genocidul cambodgian sub regimul Khmerilor Roșii. În ultimele decenii, tensiunile au izbucnit pe măsură ce cambodgienii îi acuză pe thailandezi de apropriere culturală, susținând că aspectele cheie ale culturii thailandeze provin din tradițiile khmerilor, inclusiv o mare parte din arta și arhitectura thailandeză, precum și arta marțială Muay Thai, despre care se spune că este derivată din echivalentul său cambodgian, Kun Khmer. Thailandezii contrazic că astfel de schimburi culturale au avut loc cu secole în urmă și că cuceririle istorice ale Thailandei justifică pretențiile asupra anumitor zone de graniță. Această rivalitate continuă să modeleze sentimentul naționalist și discursul politic în ambele țări.

Granițele din epoca franceză și Templul lui Preah Vihear

După ce Franța și-a stabilit o prezență colonială în Asia de Sud-Est cu colonia sa Cochinchina (sudul Vietnamului), regele cambodgian Norodom a acceptat protecția franceză (efectiv controlul colonial) în 1863. Deși a fost presat să încheie acordul, probabil că a considerat mișcarea ca pe o măsură necesară pentru a menține suveranitatea Cambodgiei. Cambodgia a suferit exploatare sub dominația franceză, dar istoricii sunt de acord că a împiedicat Cambodgia să fie absorbită în întregime de Siam și Vietnam.

Franța și-a consolidat curând controlul și a forțat Siamul să cedeze teritorii, culminând cu tratatul franco-siamez din 1907, care a definit o mare parte din granițele moderne dintre Thailanda, Cambodgia și Laos (pe atunci sub control francez). Tratatul a returnat Cambodgia Battambang, Siem Reap și Serei Saophoan, precum și Templul Preah Vihear și alte zone de graniță. Acest rezultat rămâne o sursă de resentimente în Thailanda.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Thailanda, aliată cu Japonia, a recuperat o mare parte din teritoriul pierdut în 1907, inclusiv Templul lui Preah Vihear, dar l-a returnat Franței în 1946 ca o condiție pentru aderarea la Organizația Națiunilor Unite. După independența Cambodgiei în 1953, trupele thailandeze au reocupat Templul Preah Vihear, determinând Cambodgia să ducă disputa la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) în 1959.

În 1962, CIJ a decis că Templul Preah Vihear aparține Cambodgiei, dar a lăsat statutul terenului înconjurător ambiguu, pregătind terenul pentru viitoare dispute. Templul a rămas în mare parte inaccesibil în timpul deceniilor de tulburări din Cambodgia, neredeschizându-se pentru vizitatori până în anii 1990.

Tensiunile au reapărut în 2008, când Cambodgia a înregistrat Templul Preah Vihear ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Thailanda a protestat, iar ciocnirile de la graniță între 2008 și 2011 s-au soldat cu cel puțin 20 de morți și mii de strămutați. Cambodgia a făcut din nou apel la CIJ, cerând clarificări cu privire la hotărârea din 1962. Curtea a cerut inițial retragerea tuturor trupelor din zonă (ceea ce s-a întâmplat în 2012), iar în 2013 instanța a confirmat că templul și vecinătatea sa imediată se află pe teritoriul Cambodgiei.

Încăierare din 28 mai

Pe 28 mai 2025, o încăierare în apropierea Templului Preah Vihear a lăsat un soldat cambodgian mort. Ambele părți au dat vina pe cealaltă pentru inițierea violențelor. Incidentul a declanșat luni de tensiuni și represalii: Cambodgia a interzis produsele thailandeze, inclusiv alimente și combustibil, în timp ce Thailanda a închis punctele de trecere a frontierei și a restricționat legăturile de internet și de energie electrică cu Cambodgia.

Paetongtarn se retrage

Conflictul a destabilizat curând politica thailandeză. Prim-ministrul Paetongtarn Shinawatra a fost suspendat din funcție după scurgerea unei convorbiri telefonice din 15 iunie cu liderul cambodgian Hun Sen, în care s-a referit la armata thailandeză ca fiind "partea opusă" și s-a adresat lui Hun Sen ca "unchi". Criticii au văzut acest lucru ca subminând unitatea națională și arătând respect față de un lider rival. Au izbucnit proteste, iar Partidul Bhumjaithai s-a retras din coaliția sa, ceea ce a dus la suspendarea ei de către Curtea Constituțională.

Hun Sen a declarat mai târziu că a înregistrat conversația și a împărtășit-o cu 80 de oficiali cambodgieni, ceea ce a dus la scurgerea acesteia, în ceea ce observatorii au considerat pe scară largă ca o încercare deliberată de a submina imaginea și conducerea lui Paetongtarn. Aceste evoluții au scos la iveală deteriorarea relației dintre familia Shinawatra din Thailanda și familia Hun din Cambodgia, ambele dinastii politice puternice. Thaksin Shinawatra, un fost prim-ministru thailandez miliardar și tatăl lui Paetongtarn, a avut cândva legături strânse cu Hun Sen, care a fost prim-ministru al Cambodgiei din 1985 până în 2023 și acum este președinte al Senatului, în timp ce fiul său Hun Manet este prim-ministru.

Escaladare la sfârșitul lunii iulie

Situația a escaladat dramatic la sfârșitul lunii iulie. Pe 23 iulie, o patrulă thailandeză din provincia Ubon Ratchathani a declanșat o mină terestră la graniță, rănind cinci soldați. Thailanda a acuzat Cambodgia că a pus noi mine și a degradat relațiile diplomatice, ceea ce a dus la rechemarea ambasadorilor ambelor țări.

Pe 24 iulie au izbucnit lupte lângă Templul lui Ta Muen Thom, iar în următoarele câteva zile au avut loc ciocniri în 12 locații de graniță. Focuri de armă, artilerie și rachete au fost schimbate, în timp ce atacurile aeriene thailandeze au vizat pozițiile cambodgiene. Legea marțială a fost declarată în mai multe districte de frontieră thailandeze. Zone civile au fost lovite de ambele părți, inclusiv spitale din Thailanda și, potrivit oficialilor cambodgieni, o școală din Cambodgia.

Thaksin Shinawatra a postat pe X că armata thailandeză trebuie să-l "învețe pe Hun Sen o lecție pentru viclenia sa". Hun Sen a răspuns mai târziu acuzându-l pe Thaksin de trădare și de alimentare a războiului. Mass-media a subliniat animozitatea familială crescândă ca înrăutățind volatilitatea conflictului de frontieră.

ASEAN, prezidată de Malaezia în 2025, a cerut o încetare imediată a focului, iar Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a organizat o sesiune de urgență pe 25 iulie. Pe 26 iulie, președintele american Donald Trump a anunțat că ambele părți au convenit să lucreze pentru o încetare a focului, deși luptele au continuat. Thailanda și Cambodgia au confirmat ulterior participarea la discuțiile din 28 iulie de la Kuala Lumpur, unde au declarat o "încetare imediată și necondiționată a focului".