$$$

 MEMORIE CULTURALA - VERONICA MICLE  

Astăzi se împlinesc 136 de ani de la moartea poetei Veronica Micle. 

Ea s-a născut pe 22 aprilie 1850 la Nasaud - d. 3 august 1889, Varatec, Agapia, Neamt 

- si a fost o poeta română, căsătorită cu 

Ștefan Micle. 

In anul 1852 familia ei se muta la Iasi.

Ana face aici scoala primara, in timpul careia isi schimba numele in Veronica.

Urmeaza un curs de pian.

Este absolventa a Scolii Centrale de fete in anul 1863. Examenul il da cu Titu Maiorescu si Stefan Micle.

Urmeaza un curs de muzica vocala si un curs de limba germana.

In anul 1864 începe sa joace teatru, cu care ocazie invata limba italiana.

Scrie primul poem, inspirat din viata lui Dante.

Pe 7 august se casatoreste cu Stefan Micle, fostul ei profesor, acum profesor universitar. Luna de miere o petrece la Viena.

Tot in acest an participa ca martor la procesul intentat lui Titu Maiorescu.

In 1866 se naste primul copil, o fetita, Valeria. Stefan Micle pierde catedra de Fizica de la Liceul Academiei si ramane cu catedra de la Facultatea de stiinte din Iasi. In 1868 se naste a doua fata, Virginia Livia.

In 1869 contribuie la infiintarea unei scoli de fete, se implica la indrumarea unei scoli.

Face o calatorie de sase luni la Viena in 1872, unde il intalneste pe Mihai Eminescu.

Debuteaza cu proza, doua schite, in revista "Noul curier roman".

Publica nuveleta Rendez-vous in "Uniunea Liberala".

1874-1877 - Eminescu este numit director al Bibliotecii Centrale din Iasi. In aceasta perioada relatia dintre ei se adanceste.

A publicat in "Columna lui Traian" poezia Povestea rozei.

Stefan Micle este numit director al Scolii de Arte si Meserii in anul 1875 si se muta aici cu familia sa.

A publicat in "Convorbiri literare" trei poezii :

“In zadar privesc”, “Drag mi-ai fost” si “Fugi iti zic”. Publica in "Columna lui Traian" poezia “Lacrime si lacrime” și apoi “Moarte fugi”.

Este sora de caritate in 1877 si ii ajuta pe soldatii invalizi sa se intoarca la casele lor.

Publica in 1878 in “Convorbiri literare", poezia “Ai plecat”.

Pe 4 august 1879 moare Stefan Micle.

Veronica incearca sa isi faca o familie cu Eminescu, dar nu reuseste.

Din acest an colaboreaza la "Familia".

In anul 1886 se muta la Bucuresti, la fata ei, Valeria, studenta la Conservator, viitoare cantareata de opera. Incearca sa il sprijine pe Eminescu.

Cealalta fiica, Virginia se face profesor de fizica si poeta.

Doneaza casa din Targu Neamt, Manastirii Varatec.

Pe 6 februarie 1887 apare la Bucuresti singurul ei album, “Poezii”. Albumul cuprinde si traduceri din Lamartine si Gautier.

Isi vinde casa din Iasi in anul 1888. Iar in 1889 după moartea lui Eminescu se retrage la Manastirea Varatec.

Scrie poezia “Raza de luna”, publicata pe 20 iunie in ziarul "Romania".

Scrie ultima poezie, “O! Moarte”.

La 3 august 1889, se sinucide cu arsenic la Manastirea Varatec, in incinta careia este inmormantata.

În ciuda activității sale literare, Veronica este cunoscută în special pentru povestea de iubire pe care a trăit-o cu Mihai Eminescu.

 A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. 

E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu. 

POVESTEA LĂCRĂMIOARELOR 

VERONICA MICLE 

   (1850 -1889)

"Floricelele mult smerite 

Pe sub tufe tăinuite, 

S-au ascuns de ochii lumii 

Și de cursele minciunii. 

Ele-n liniștea lor mare 

Au privit din depărtare, 

Rele-n lume câte sunt, 

Chinuri câte-s pe pământ. 

Și când ceasul de-nflorire, 

Se sosi fără de ştire, 

O durere le-a cuprins 

Şi din sânul lor aprins, 

Şir de lacrimi, lăcrămioare 

A curs lin, răcoritoare, 

Iar din lacrimi până-n zori,

S-au făcut gingaşe flori. "