$$$

 A fost odată un lup, iar în apropierea lui păștea o turmă numeroasă de oi. În fiecare noapte, lupul fura câte una, însă o făcea cu viclenie. Când oile începeau să se teamă, el se apropia de fiecare și le șoptea:

— Nu te teme, eu mănânc doar oile proaste. Tu ești diferită, ești cea mai bună prietenă a mea.

Oile, liniștite de cuvintele lui, se întorceau senine la pășune, convinse că lor nu li se va întâmpla nimic. Când lupul lua o nouă victimă, celelalte gândeau:

— Săraca, se vede că era naivă. Bine că eu sunt altfel.

Zilele treceau, iar oile nu mai simțeau teamă, viața lor părea liniștită. Însă într-o zi, lupul se apropie din nou de una dintre ele și spuse:

— A trecut vremea de când am vorbit despre oile proaste...

Și înainte ca oaia să-și dea seama ce se întâmplă, nu mai era.

Celelalte oi, observând că unele dintre suratele lor deveneau suspicioase, se grăbeau să-i spună lupului:

— Oaia aceea se poartă ciudat, parcă știe ceva...

Lupul se descotorosea degrabă de cele bănuite, iar restul continuau să creadă în vorbele lui. Nu mai cunoșteau frica, iar carnea lor devenea din ce în ce mai fragedă.

Această poveste ne îndeamnă la vigilență. Lupul în blană de oaie îi amăgește cu ușurință pe cei care se lasă seduși de cuvinte, ignorând faptele. De prea multe ori auzim doar ce vrem să auzim și închidem ochii în fața adevărului.

Este esențial să recunoaștem lupul la timp, înainte de a fi prea târziu.