$¢$

 Prostia pare să fie, pesemne, o trăsătură ereditară.

Aceasta s-a dovedit mulți ani mai târziu, când fiica mea a crescut suficient cât să fie dusă de soție la un test de admitere într-o școală specială.

Fetița avea șase ani, iar învățătoarea care îi evalua nivelul de dezvoltare părea să aibă în jur de treizeci. În cadrul evaluării, aceasta a întrebat:

— Cu ce se deosebește lupul de câine?

Fetița a izbucnit în râs la auzul întrebării, care i s-a părut de o simplitate copilărească — la urma urmei, avea deja șase ani! După ce s-a amuzat, a răspuns:

— Ei bine, câinele este considerat prietenul omului, pe când lupul cu siguranță nu poate fi numit așa.

Și iarăși a râs.

— Înțeles, — a spus învățătoarea, notând un minus în căsuța dedicată evaluării. Soția mea, vigilentă, a observat acest gest și a întrebat de ce anume a fost trecut acel minus.

Evaluatoarea a răspuns:

— Pentru că răspunsul este greșit.

Soția a cerut să i se comunice varianta corectă și a fost informată.

Răspunsul era scris pe un carton așezat în fața învățătoarei: „Câinele este un animal domestic, lupul — unul sălbatic.” Soția a întrebat:

— Nu vi se pare că exact asta a spus și ea, doar că în cuvintele ei?

Evaluatoarea a răspuns sec că nu i se pare. Atunci soția a luat de mână pe fiica noastră de șase ani, acest copil cu „întârzieri de dezvoltare”, și a dus-o acasă, departe de acest centru al „excepționalilor”.

Un an mai târziu, niște prieteni au dus băiatul lor la un alt adăpost pentru genii, unde o doamnă cu pregătire specială l-a rugat pe micul Andrei, tot de șase ani, să-i spună cu ce se deosebește autobuzul de troleibuz.

Andrei, fără să ascundă nimic, a explicat sincer că autobuzul funcționează pe bază de motor cu ardere internă, iar troleibuzul — pe baza curentului alternativ.

S-a dovedit însă că lucrurile stăteau altfel.

Troleibuzul are coarne, iar autobuzul nu. Și nu e cazul să-i încurci doamnei mințile ,cu prostii!

©️ Viktor Șenderovici