$$$

 PASIUNEA TAINICĂ A LIDEI BAAROVÁ – FASCINAȚIA ÎNTUNECATĂ A LUI JOSEPH GOEBBELS

Pe ea au venerat-o Richard Strauss și Paul Éluard. I-a plăcut lui Ernest Hemingway și lui Jean Gabin. Însă iubirea și totodată blestemul vieții sale a purtat numele unui demon – Joseph Goebbels… Cu mai bine de un veac în urmă, la Praga, s-a născut Lída Baarová – o actriță cehă de excepție a secolului XX, primadonă a cinematografiei germane din perioada interbelică, înzestrată cu un har scenic și cinematografic ieșit din comun.

Una dintre cele mai faimoase cehoaice din istorie și, totodată, una dintre cele mai frumoase femei ale secolului XX, a devenit prizonieră și piesă de sacrificiu în angrenajul cinic al jocurilor politice. Și totuși, destinul ar fi putut urma un alt curs. Baarová s-a afirmat ca o actriță de teatru remarcabilă...

Debutul ei scenic s-a petrecut pe scena prestigiosului Teatru Național din Praga, unde tânăra și neexperimentata Ludmila Babková (numele real al artistei) a fost luată sub aripa protectoare a celebrei Leopoldina Dostálová – legendă a teatrului ceh. Leopoldina a fost prima care a zărit, cu ochi de profesionist, strălucirea unui talent ce avea să cucerească ecranele Europei. Dar, cum se întâmplă adesea, soarta se lasă ghidată de capriciul întâmplării. La premiera piesei Salomeea, în care Baarová interpreta rolul principal, un producător german de la celebra companie UFA a fost fermecat de frumusețea ei exotică, lipsită de trăsături slave. Imediat după spectacol, i-a oferit un contract la Berlin. Lída a acceptat fără să bănuiască ce uriașă povară avea să aducă acea decizie…

Primul său film, Barcarola, lansat în 1934, a fost un succes răsunător. Publicul a fost cucerit de actrița cu alură de femme fatale, a cărei frumusețe misterioasă părea venită din alte lumi. Ofertele din Hollywood nu au întârziat, iar prietena sa apropiată, celebra Leni Riefenstahl, a sfătuit-o înțelept să accepte. Dar Lída, nevorbitoare de engleză, a refuzat – o decizie ce o va urmări toată viața. În acei ani ’30, filmele ei erau lansate pe bandă rulantă și îndrăgite de public.

Personajele întruchipate de Baarová aveau mereu o aură pozitivă; interpreta adesea femei cu destine tragice – fără să bănuiască, poate, că astfel de tragedii o așteptau și în propria viață. Adolf Hitler, autointitulat protector al artelor germane, o aprecia, însă actrița se temea de Führer, după cum mărturisește mai târziu în memoriile sale.

Într-o suburbie a Berlinului, vecinii Lidei erau chiar soții Goebbels. Ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, s-a îndrăgostit obsesiv de Baarová. Îi trimitea buchete somptuoase, îi oferea daruri luxoase, o invita la recepții și dineuri, în timp ce soția sa, Magda, își creștea cei cinci copii acasă. Goebbels nu lipsea de la nicio premieră a actriței. Presa îi numea „Frumoasa și Bestia”. Deși nu avea frumusețea unui galant, Goebbels știa să fascineze. Iar Lída s-a îndrăgostit.

Pentru ea, Goebbels era dispus să divorțeze. Magda încerca disperat să-și salveze căsnicia. În cele din urmă, la rugămintea ei, Hitler a intervenit personal. Nașul copiilor Goebbels și un adept fervent al imaginii „familiei ariene perfecte”, Hitler i-a interzis categoric ministrului să continue relația. Goebbels i-a cerut Führerului demisia – voia să fugă cu Lída în străinătate. Dar i-a fost refuzată și, în octombrie 1938, a încercat să se sinucidă. A fost salvat doar prin întoarcerea neașteptată acasă a fiului său.

Lidei i s-a interzis să mai joace în filme. Presa a pornit o campanie de denigrare. Filmul O poveste de dragoste prusacă (1938) a fost interzis, reapărând abia în 1950 în Germania de Vest, sub titlul Legenda unei iubiri.

Invitată de Michelangelo Antonioni, Lída ajunge în 1941 în Italia pentru filmările la Frumoasa Lucia, proiect care nu s-a concretizat. În aprilie 1945, pe drumul de întoarcere spre Germania, a fost arestată de americani, încarcerată și apoi extrădată în Cehoslovacia, unde o aștepta o posibilă condamnare la moarte pentru colaborarea cu Germania nazistă. A fost arestată.

În timpul anchetei, mama ei a murit, răpusă de rușine. Sora ei mai mică, Zorka Janů – un talent promițător al cinematografiei cehe – s-a sinucis la doar 25 de ani. Tatăl lor a orbit de durere. În detenție, Lída a aflat despre moartea lui Goebbels și a Magdei, care și-au otrăvit copiii cu cianură înainte de a se sinucide împreună.

La proces, Lída a demonstrat că activitatea sa în Germania s-a încheiat înainte de izbucnirea războiului, fiind condamnată doar la închisoare. Dar era prea târziu pentru a-și mai îmbrățișa mama sau sora. A petrecut peste doi ani în detenție, fiind vizitată constant de prietenul din copilărie, Jan Kopecký. Cu ajutorul relațiilor sale din noul guvern cehoslovac, el a obținut eliberarea actriței.

Cei doi s-au căsătorit și au fugit în Austria. În anii ’50, Federico Fellini i-a oferit Lidei rolul principal în Băieții mamei. Filmul a confirmat că nici timpul, nici tragediile nu-i răpiseră harul sau frumusețea. Lída era o mare actriță.

Kopecký a emigrat în Argentina. Lída a refuzat să părăsească Europa și s-a stabilit la Salzburg. Nu a mai apărut prea des pe ecrane, însă a scris două volume de memorii – Evadarea și Dulcea amărăciune a vieții mele – devenite imediat bestselleruri.

Lída Baarová a trăit o viață grea, dar strălucitoare. În anii ’90, a revenit la Praga natală după aproape o jumătate de secol de exil. A apucat, din fericire, să audă cuvintele de iertare ale compatrioților săi. Și-a păstrat frumusețea până la sfârșit.

Lída Baarová s-a stins din viață pe 27 octombrie 2000, la vârsta de 86 de ani, în singurătate deplină, la Salzburg. A lăsat în urmă 38 de filme și, în urmă cu patru ani, studiourile Barandov din Praga i-au dedicat un film artistic – Lída Baarová. Succesul a fost imens. Fascinația față de personalitatea sa complexă nu s-a stins.

Timpul, în capriciile lui, poate rescrie totul. După decenii de tăcere, numele Lidei Baarová renaște. Cehii privesc azi cu mândrie spre această figură tragică și strălucitoare, care a cunoscut gloria, suferința, exilul, și o iubire imposibilă. Dar poate tocmai asta e forța iubirii: nu cere explicații, nu întreabă pe cine, când sau de ce... Ea doar se naște, arzătoare, în inimă.

Lída, ați fost minunată. Să vă fie amintirea lumină.