$__$$$

 FELIA DE PÂINE  

În amintirea copilăriei mele petrecută la Blidari

Cu pâine prăjită pe plita de fier,

Alături de tuciul spoit cu cărbuni

Și cu rugăciune trimisă spre cer,

Așa stingeam foamea, de luni până luni!

Felia de pâine cu unt sau magiun,

Sau, chiar cu untură din oala de lut,

În mâinile noastre, era cel mai bun

Prilej pentru zâmbet abia renăscut!

Felia de pâine făcută din grâu

Crescut cu sudoarea bunicilor mei,

Dar și mămăliga știau ține-n frâu,

Dorințe din care nu zboară scântei!

Felia răscoaptă pe plita arzând

Cum arde obrazul bolnav de iubiri,

Trăiește la mine în suflet și-n gând. 

Copile, ia seama, în loc să te miri!

Felia de pâine uscată la foc,

Apoi văruită cu galbenul unt,

Azi, ea îmi așează cuvintele-n toc!

E puntea zidită-ntre ce-am fost și ce sunt!

În vremea aceea și pâine-aveam rar!

Felia de pâine și-o cană cu ceai,

Erau fericirea primită ca dar,

Din mâna bunicii! Ce Oameni! Ce trai!

Constantin Mosor, 22 iunie 2024, București