$$$

 

Victor Babeș - Omul care a făcut din știință un act de iubire față de România

Într-o zi de iulie a anului 1854, la Viena, se năștea un copil care avea să devină unul dintre stâlpii medicinei moderne. Se numea Victor Babeș și era fiul lui Vincențiu Babeș – magistrat, profesor, jurnalist și luptător pentru drepturile românilor transilvăneni. Dacă tatăl și-a închinat viața cauzei naționale prin cuvânt și lege, fiul avea s-o facă prin știință, folosindu-se de microscop și seruri.

Victor Babeș nu s-a visat niciodată medic sau cercetător de renume mondial. Copilăria și adolescența lui s-au desfășurat în jurul teatrului și sportului, iar la Budapesta începuse chiar să urmeze studii dramatice. 

Destinul, în schimb, acest meșter nevăzut al marilor cotituri în viață, l-a lovit crunt: sora lui, Alma, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, o boală fără leac în acele vremuri. Durerea pierderii unei ființe atât de dragi a devenit focul care va aprinde în el o pasiune neobosită pentru medicină.

A studiat la Budapesta și Viena, iar apoi la Paris, unde a învățat de la titanii acelor timpuri: Pasteur, Cornil și Koch. În scurt timp, din discipol a devenit egalul acestor oameni geniali. 

În 1885, a publicat împreună cu André Victor Cornil primul tratat de bacteriologie medicală din lume. Cornil însuși scria cu admirație: „Nu Babeș a învățat de la mine, ci eu de la el.”

Dacă ar fi rămas în marile capitale europene, munca și descoperirile sale i-ar fi adus, cel mai probabil, Premiul Nobel. Mulți savanți spun că l-ar fi meritat, fără nici o îndoială. 

Cu toate acestea, Victor Babeș a ales România. A ales să vină acasă, convins că știința nu este completă dacă nu este și un act de slujire a propriului popor. 

În 1887, la invitația ministrului Dimitrie Sturdza, marele savant a acceptat o catedră la Facultatea de Medicină din București și a înființat Institutul de Patologie și Bacteriologie - primul institut de cercetare științifică din România. 

Aici, în țara sa, Babeș a deschis drumul cercetării moderne: a descoperit peste 50 de germeni, a introdus vaccinul antirabic, a creat seruri și tratamente pentru pelagră, lepră, febră tifoidă, difterie... A fost primul rabiolog al României și al doilea din lume, după Pasteur… da, acel Pasteur!

A descris în cercetarea sa elemente și descoperiri care aveau să anticipeze antibioticele și a formulat principiul seroterapiei, punând știința românească pe harta lumii. Cum poți descrie un astfel de om altfel decât imens? Un român genial care și-a pus viața în slujba românilor săi…

Mulțumirea primită?

În ciuda gloriei aduse țării și numelui poporului său, a fost dat la o parte în anii bătrâneții chiar de cei în slujba căruia și-a pus viața. A fost pensionat forțat, exclus din institutul pe care îl înființase și alungat de o societate care nu-i înțelesese încă munca și sacrificiul… Asta după ce a refuzat un post în America și a rămas la București, învățându-i pe studenți nu doar medicina, ci și demnitatea.

Fiul său, Mircea, deși minor, s-a oferit voluntar în primul război mondial pentru a-și apăra țara. 

În timpul acesta, “binevoitorii” vremii l-au acuzat pe Victor Babeș că ar fi germanofil și prin urmare, nu ar susține România…

Este inimaginabil câtă tristețe a fost în inima lui care bătea românește, la bine, dar mai ales la greu…

Străinii, care au beneficiat la rândul lor de munca neobosită și descoperirile savantului, au recunoscut oficial meritele acestui mare român, după cum urmează:

Franța l-a decorat cu Legiunea de Onoare și l-a premiat de trei ori prin Academia de Medicină. Austria i-a acordat Ordinul Coroana de Fier, iar Bulgaria i-a conferit Ordinul Național al Meritului Civil.

România i-a recunoscut, la rândul său, contribuțiile și l-a decorat cu Ordinul Steaua României, Coroana României și Bene Merenti (acordat pentru servicii remarcabile față de țară).

„Dacă venirea mea a schimbat ceva, este că știința română a putut intra în concurență cu știința apuseană și că România și-a câștigat un loc de onoare.”, scria Victor Babeș în cuvinte ce au rămas în istorie.

Astăzi, când numele său se regăsește pe spitale, institute, străzi sau manuale, poate uităm prea ușor omul din spatele numelui. Un om care ar fi putut avea totul, dar a ales să-și dăruiască știința celor care aveau cel mai mult nevoie de ea - românii.

Victor Babeș nu a fost doar un savant. A fost un vizionar. Un spirit profund românesc. Un om care a trăit pentru știință, dar mai ales pentru oameni.

Să-i cinstim amintirea, munca și viața pusă în slujba noastră! 

Victor Babeș a fost și va rămâne mereu în memoria noastră ca un mare român!