$$$

 La 27 mai 1840, la Nisa, s-a stins din viață legendarul violonist Niccolò Paganini.

După amintirile contemporanilor, muzicianul era un om posac și retras, trăia cu adevărat doar pe scenă, cu vioara în mâini.

Concertele lui deveneau spectacole în sine – vioara „zumzăia”, „mugea” și „vorbea” sub arcușul lui. Imita cântecul păsărilor, râsul omenesc, sunetul flautei, trompetei, cornului ori mugetul vacii, folosind o varietate de efecte sonore fascinante.

Se spune că darul său muzical excepțional era înnăscut, iar pe deasupra, artistul suferea de o anomalie a tendoanelor mâinilor, ce-i permitea o mobilitate nefirească a degetelor – acestea se arcuiau invers, ceea ce-i oferea posibilitatea de a extrage din instrument sunete neobișnuit de rafinate. În același timp, Paganini se antrena zilnic, ore în șir – două, trei, uneori și mai multe – convins că secretul măiestriei sale stătea în „fuziunea totală și desăvârșită a spiritului cu vioara”.

Poporul, în schimb, prefera o legendă întunecată: că își vânduse sufletul diavolului pentru a obține acel talent supraomenesc. Paganini nu doar că nu respingea aceste zvonuri, ci le alimenta cu grijă, cultivând în jurul său o aură de mister. Susținea că are un secret, pe care îl va dezvălui doar pe patul de moarte.

Dar acel secret nu a mai fost rostit. Singurele sale cuvinte rămase au fost: „Vioara mi-a secătuit toate puterile.” Atât a fost de ajuns pentru ca legenda pactului cu diavolul să prindă rădăcini adânci. Până și episcopul a refuzat să oficieze o slujbă funerară pentru el.

Niccolò Paganini a fost înmormântat în taină, în localitatea Val Polcevera, lângă reședința rurală a tatălui său. Abia după 19 ani, fiul său, Achille, a reușit să obțină permisiunea de a-i muta rămășițele pământești la cimitirul din Parma.

Vioara sa cea mai dragă – pe care o întâlnise la vârsta de 17 ani și de care nu s-a despărțit niciodată până la moarte (conform legendei, un dar al diavolului) – a fost lăsată moștenire orașului natal, Genova. Nu dorea ca altcineva să mai cânte pe ea. Până astăzi, instrumentul se păstrează într-o vitrină specială din muzeu, unde sunt menținute condiții stricte – 20 de grade Celsius și umiditate de până la 50%. Această vioară poartă numele de „Văduva lui Paganini”. O dată pe lună, un curator desemnat o scoate din vitrină și interpretează lucrări semnate de Niccolò Paganini.

Povestea pactului faustic l-a impresionat profund pe pictorul Edward Okuń, care a realizat o pânză inspirată de această legendă. Artistul a imortalizat clipa în care necuratul vine să-și ceară prețul. Se presupune că în acel tablou este reprezentată chiar „Văduva lui Paganini”.

Astăzi, pânza cu accente mistice este expusă la Lublin, făcând parte din colecția Muzeului Voievodatului Lublin.