$$$

 BASARABIA 

Eugen LAURIAN 

Nu cred că ți-ai dorit să fii departe 

de tot ce este, și se simte, românesc...

Nu cred că poate cineva, chiar supraomenesc,

să mi te-ndepărteze... spre a ne desparte...

Constrânsă cred c-ai fost ca să te târșii

de cei ce ți-au dorit o crudă soartă,

de-a trebuit ca, doar cu pașapoarte,

să-și vadă, proprii fii, a lor obârșii...

Mai cred că și-au făcut nădejdi deșarte

că te vor ține-n plasa lor pe veci...

să trebuiască-ntruna să te pleci,

să nu mai ridici capul pân’ la moarte...

Dar n-au știut că-n drum spre mântuire,

te vei trezi-ntr-o bună zi din somn

și, amintindu-ți că ești os de domn,

vei și pleca, pe drumul tău, spre nemurire...

Te-aștept ! Te-aștept de douăzeci de ani

să mi te-alături, iarăși, ca ’nainte

spre-un țel comun... cu-aceleași jurăminte

de-a fi, din nou, popor de suverani...

Adună-ți fiii, toți, din locuri asasine, 

împrăștiați, aiurea, de imperii...

Și-adună-ți toți nepoții, din Siberii,

spre-a reveni pe plaiuri carpatine.

Vom fi, din nou, mai vajnici împreună

și vom scăpa, mai lesne, de necazuri...

Și vom țâșni, năvalnic, din zăgazuri

spre-un viitor mai sigur... și-o patrie comună !

Eu știu, nu ți-e ușor... și nici la îndemână

s-o rupi cu vechiul drum, spre neștiute-azururi...

Dar, ți-amintesc: suportul tău, de-a pururi,

e vița ta... și limba ta română !

Având aceeași limbă și sorginte,

vom dăinui în veci, de bună seamă !

Dar, spune-mi, îmi ești soră... sau ți-s mamă?

Și cum ai vrea ca mama să te-alinte?

Bragadiru – 28 noiembrie 2015

Din volumul de poezii „Calea spre sapiență” apărut la Editura Favorit.