$$$

 NOVA MIHI APPARUIT BEATRIX- I –

Geoage CĂLINESCU

Cum ea păşi tăcută pe drumurile serii

ţipând fâlfâitoare spre alba arătare

se ridicară pasări din patru părţi de zare

într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.

Şi chiparoşii negri şi frasinii eterici

şi ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă

se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă

când plouă cu lumini pe turle de biserici.

Ca un arhanghel falnic strălucitor la faţă

ce pâlpâe 'ntre noapte şi între dimineaţă

înveşmântat în aripi de fulgere şi pară,

oprindu-se la mine surâse fără vină:

ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,

iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.

NOVA MIHI APPARUIT BEATRIX- II 

Geoge CĂLINESCU 

Visând şezui la marginea pădurii

cu inima de-a Ei dorinţă plină

deşi cu spaimă c-ar putea să vină

cătam pe cer, încrezător, augurii.

Deodată luna ochilor fu lipsă:

rotindu-se pe negurile goale

se mistui în roşii rotocoale

ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.

Izbindu-se aripi nemăsurate

se-ntinseră pe pasări nevăzute

şi se sbătură-n jurul meu ca sute

de duhuri ale serii turburate.

Pădurea auzii cum se frământă

bătută de-o lăuntrică furtună

cum fundurile nepătrunse tună

iar ierburile şueră şi cântă.

Însufleţite, trunchiurile grele

părură că se smulg din rădăcini

şi se târăsc troznind prin mărăcini,

să 'năbuşească duhurile rele.

Tăcând apoi şi foşnete şi plângeri

se poleiră culmile ceţoase

şi-n sunete de trâmbiţi glorioase

prin rarişti se iviră oşti de îngeri.

Şi-am tremurat ştiind c-o să apară albă

mi-am strâns la piept mai arzătoare rana

priviam la cer şi adorând: Osana

strigam spre-a constelaţiilor salbă.