###

 

NAE IONESCU, GEORGE ENESCU şi MARUCA CANTACUZINO

 O iubire devastatoare

 

Iubirea – ca pasiune incontrolabilă – nu este un atribut doar al tinereţii. Se poate cădea în mrejele ei oricând, uneori cu beneficii imediat vizibile, alteori cu consecinţe traumatice în plan intim sau pentru cei din imediata apropiere. 

Deşi nu avem încă argumente pentru vreo relaţie ceva mai strânsă, de iubire (chiar şi tainică), între Nae Ionescu şi Maruca Cantacuzino, o serie de mărturii – este drept, nu multe – vorbesc totuşi despre acest lucru. 

De viţă nobilă, cu o biografie tumultoasă, de factură romantică, Maruca şi-a asumat după căsătoria cu Mihail G. Cantacuzino nu doar titlul de „principesă”, ci şi o funcţie culturală pentru high-life-ul bucureştean, fiind chiar un soi de Georges Sand dâmboviţeană.

 După decesul soţului ei, în 1928, era de aşteptat ca Maruca să nu mai ascundă vechea ei legătură cu George Enescu (de care mai toată lumea ştia), şi chiar să se împlinească dorinţa de căsătorie, mai ales a ilustrului muzician.

Dar n-a fost să fie, cel puţin în anii aceia, pentru că deloc tânăra văduvă se pare că a făcut o mare pasiune pentru conferenţiarul de filosofie Nae Ionescu, prezent în celebra casă Cantacuzino mai puţin pentru diversele audiţii muzicale (acesta nefiind un meloman), cât mai ales pentru a fi în proximitatea elitei bucureştene şi, evident, a amfitrioanei Maruca. 

Nu se cunosc detaliile legăturii dintre cei doi, însă lumea cât de cât apropiată vorbea de o neîntârziată căsătorie, chiar dacă Nae Ionescu era mai tânăr decât ea cu vreo 13 ani şi avea deja o soţie.

In 5 iulie 1933 – după vreo şapte ani – a provocat o gravă depresie Marucăi Cantacuzino, care se gândea chiar la sinucidere (n-ar fi fost întâia dată!), aproape mutilându-se (s-a autoincendiat, îndeosebi faţa fiindu-i afectată), revenindu-şi tocmai prin grabnica reapariţie a lui George Enescu, de la Paris, care s-a ocupat de ea cu o abnegaţie demnă de toată aprecierea. 

De altfel, mai apoi, la finele lui 1939, compozitorului i s-a împlinit dorinţa, căsătorindu-se cu femeia mult râvnită încă din preajma primului război mondial.

*****

sursa: Lucian Năstasă, Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viaţa privată a universitarilor “literari” 1864-1948, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010