***

 Cary Grant, farmecul Hollywood-ului de altădată

Cary Grant, pe numele său adevărat Archibald Alec Leach, s-a născut pe 18 ianuarie 1904, în Bristol, fiind al doilea copil al lui Elias James, care lucra la o fabrică de confecții, și al croitoresei Elsie Maria Leach. Copilul a avut o copilărie nefericită pentru că tatăl său era alcoolic, iar mama suferea de depresie și mai târziu va mărturisi: “Am avut o copilărie atât de traumatizantă, a fost oribil. Lucrez cu o mulțime de copii și am auzit o mulțime de povești despre ce se întâmplă atunci când o familie se descompune, dar a mea a fost îngrozitoare”.

Mama lui l-a învățat să cânte și să danseze când avea patru ani, voia ca el să ia lecții de pian, îl ducea ocazional la cinema, la filme cu Charlie Chaplin și Chester Conklin, și l-a fost înscris la grădiniță de la patru ani și jumătate.

Când copilul avea nouă ani, tatăl lui a internat-o pe mamă la Spitalul Glenside, o instituție pentru pacienți cu afecțiuni psihiatrice, și i-a spus lui Cary că a plecat într-o „vacanță lungă”, anunțându-l mai târziu că a murit. După ce femeia a fost instituționalizată, băiatul și tatăl său s-au mutat în casa bunicii din Bristol, bărbatul s-a recăsătorit și și-a întemeiat o nouă familie, iar Cary Grant nu a aflat că mama era încă în viață până la 31 de ani, când tatăl său i-a mărturisit că l-a mințit.

Actorul a făcut demersuri pentru ca femeia să părăsească azilul în iunie 1935, la scurt timp după ce a aflat unde se află, dar aceasta nu a vrut.

În adolescență s-a împrietenit cu o trupă de dansatori acrobați cunoscuți sub numele de „The Pender Pender”, apoi s-a antrenat cu aceștia ca acrobat pe picioroange.

În 1915, Cary a obținut o bursă la Fairfield Grammar School din Bristol, deși tatăl său abia își permitea să-i plătească uniforma. În această perioadă își petrecea serile lucrând în culise la diverse teatre din Bristol, fiind responsabil pentru iluminatul scenei. În vacanța din acel an a lucrat ca mesager la docurile militare din Southampton și, fiind nerăbdător să plece de acasă, a încercat să se angajeze pe un vapor ca ucenic, dar era prea tânăr și a fost respins.

Pe 13 martie 1918, Grant, ajuns la vârsta de 14 ani, a fost exmatriculat de la școală, cel mai probabil pentru că fusese găsit în grupul sanitar al fetelor. După trei zile s-a alăturat trupei de acrobați Pender, iar tatăl său a acceptat să semneze un contract pe trei ani cu șeful trupei, care prevedea ca adolescentul să primească un mic salariu, o cameră de dormit, hrană și lecții de dans.

În iulie 1920, când Cary avea 16 ani, a plecat într-un turneu în Statele Unite. După ce a ajuns la New York, grupul a dat un spectacol la Hipodromul din New York, au urmat apoi spectacole în St. Louis, Missouri, Cleveland și Milwaukee, iar tânărul a decis să rămână în America alături de câțiva colegi, în timp ce restul trupei s-a întors în Marea Britanie.

În iulie 1922, a jucat cu o trupă numită „Knockabout Comedians” la Teatrul Palatului de pe Broadway, apoi într-un spectacol de varietăți numit „Better Times”.

Pentru că avea nevoie de bani, și-a luat o slujbă de body-guard al cântăreței de operă Lucrezia Bori și, la o petrecere la care a însoțit-o pe aceasta, l-a întâlnit pe George C. Tilyou Jr., a cărui familie deținea Steeplechase Park. Tilyou l-a angajat să lucreze ca acrobat pe picioroange ca să atragă clienți la parcul de distracții Coney Island Boardwalk, care tocmai se inaugurase.

Grant și-a petrecut următorii doi ani în turnee în Statele Unite cu „The Walking Stanleys”, făcând jonglerii și acrobații, iar în 1927 a fost distribuit în musical-ul Golden Dawn, primind un salariu de 75 de dolari pe săptămână. A primit apoi un mic rol alături de Jeanette MacDonald în comedia franceză Boom-Boom de la Casino Theater de pe Broadway, care a avut premiera pe 28 ianuarie 1929, la zece zile după ce împlinise 25 de ani.

Tânărul actor și-a făcut debutul în cinematografie cu comedia “This is the Night”, regizată de Frank Tuttle, iar în 1932 a primit rolul unui playboy bogat, jucând alături de Marlene Dietrich în Blonde Venus. În 1933, Grant a obținut atenția criticilor de film pentru că a apărut în filme alături de actrița Mae West, care va pretinde mai târziu că ea l-a descoperit.

Perspectivele lui au crescut în a doua jumătate a anului 1935, când a primit un contract la RKO Pictures, unde a început să joace alături de Katharine Hepburn, iar prima sa aventură ca actor independent a fost cu „The Amazing Quest of Ernest Bliss”, în 1936, care a fost filmat în Anglia, apoi actorul a semnat un contract cu Columbia Pictures.

După o carieră de peste 30 de ani la Hollywood și zeci de filme, dintre care cele mai cunoscute sunt „Ultimul fort”, „Suspiciune”, „Arsenic și dantelă veche”, „Notorious”, „Soția episcopului”, „Afaceri încurcate”, „Să prinzi un hoț”, „Mândrie și pasiune”, „La nord, prin nord-vest”, „Șarada”, „Father Goose”, în care a jucat alături de cele mai mari vedete de la Holyywood, Cary Grant s-a retras de pe platourile de filmare în 1966, la vârsta de 62 de ani, în momentul în care s-a născut unica sa fiică, Jennifer Grant. Printre partenerele sale celebre s-au aflat Marlene Dietrich, Mae West, Irene Dunne, Rita Hayworth, Joan Fontane, Grace Kelly sau Ingrid Bergman.

Devenise din ce în ce mai deziluzionat de cinematografie în anii 1960, rareori găsind un scenariu care să-i fie pe plac. Actorul a remarcat: „Aș fi putut continua să joc un bunic sau un vagabond, dar am descoperit lucruri mai importante de făcut în viață”. De fapt, marele actor știa că „Epoca de Aur” de la Hollywood se încheiase.

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, Grant a trăit, rând pe rând, tristețea dispariției multor prieteni apropiați, printre care Howard Hughes în 1976, Howard Hawks în 1977, Lord Mountbatten și Barbara Hutton în 1979, Alfred Hitchcock în 1980, Grace Kelly și Ingrid Bergman în 1982 și David Niven în 1983. Moartea lui Grace Kelly a fost cea mai tulburătoare pentru actor, pentru că a fost total neașteptată, iar cei doi rămăseseră prieteni apropiați după ce filmaseră împreună „To Catch a Thief”. Cary Grant mergea la Monaco de trei sau patru ori pe an și era membru în consiliul de administrație al Fundației Princess Grace.

Actorul a fost una dintre cele mai bogate vedete de la Hollywood, deținea case în Beverly Hills, Malibu și Palm Springs și era obsedat de imaginea sa. Edith Head, designer de costume de la Hollywood, spunea că era extrem de atent la detalii și considera că actorul avea cel mai mare simț al modei față de oricare alt actor cu care lucrase. Pentru că provenea din clasa muncitoare și nu primise o educație bună, actorul a făcut eforturi considerabile de-a lungul carierei sale pentru a fi asimilat înaltei societăți și pentru a învăța manierele elegante și eticheta. Fiica lui Grant, Jennifer, a povestit că tatăl ei avea sute de prieteni din toate categoriile sociale și că în casa lor veneau frecvent Frank și Barbara Sinatra, Quincy Jones și Gregory Peck.

Actorul a fost căsătorit de cinci ori. Prima soție a fost Virginia Cherrill, cu care s-a căsătorit pe 9 februarie 1934, la oficiul civil din Londra, dar cei doi au divorțat un an mai târziu, după ce ea a susținut că bărbatul a lovit-o. Apoi Cary a avut o relație cu actrița Phyllis Brooks, se gândeau la căsătorie și au petrecut o vacanță împreună la mijlocul anului 1939, dar relația s-a încheiat la sfârșitul aceluiași an. Trei ani mai târziu s-a căsătorit cu Barbara Hutton, una dintre cele mai bogate femei din lume la acea vreme, care primise de curând o moștenire de 50 de milioane de dolari de la bunicul ei. Cuplul a fost numit batjocoritor „Cash and Cary”, deși Grant a refuzat orice aranjament financiar în acordul prenupțial, pentru a evita acuzația că s-a căsătorit pentru bani. Cei doi au divorțat în 1945, dar au rămas „cei mai îndrăgostiți prieteni”.

Cary Grant s-a întâlnit cu Betty Hensel pentru o perioadă și apoi s-a căsătorit cu Betsy Drake pe 25 decembrie 1949, alături de care jucase în două dintre filmele sale. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai lungă căsnicie a sa, încheindu-se pe 14 august 1962.

În sfârșit, trei ani mai târziu, pe 22 iulie 1965, actorul s-a căsătorit cu Dyan Cannon, în Las Vegas și fiica lor, Jennifer, singurul său copil, s-a născut pe 26 februarie 1966. Cary Grant va mărturisi: “Viața mea s-a schimbat în ziua în care s-a născut Jennifer. Am ajuns să cred că motivul pentru care suntem pe acest pământ este să procream. Să lăsăm ceva în urmă. Nu filme, pentru că nu cred că filmele mele vor fi veșnice, ci o altă ființă umană. Asta e cel mai important”.

Grant și Cannon s-au separat în august 1967 și au divorțat un an mai târziu, iar actorul va avea la sfârșitul anilor ’70 o scurtă aventură cu actrița Cynthia Bouron. Pe 11 aprilie 1981, Cary Grant s-a căsătorit cu englezoaica Barbara Harris, care avea cu 47 de ani mai puțin decât el. O întâlnise în 1976 la Hotelul Royal Lancaster din Londra, unde Barbara lucra la acea vreme, iar Grant participa la o conferință Fabergé. Cei doi au devenit prieteni, dar abia în 1979 tânăra s-a mutat cu el în California.

În după-amiaza zilei de sâmbătă, 29 noiembrie 1986, actorul se afla la Teatrul Adler din Davenport, Iowa pregătindu-se pentru conferința „A Conversation with Cary Grant” când a început să se simtă rău. Cei din jur au observat că părea foarte obosit și că se împiedicase în timp ce mergea spre sală. Cary Grant a fost dus la Hotelul Blackhawk, unde era cazat, a fost chemat un medic, iar acesta a descoperit că suferise un accident vascular cerebral masiv și avea tensiunea arterială 21 cu 13. A refuzat să fie dus la spital, iar medicul își va aminti: „Accidentul vascular cerebral se înrăutățea. În doar cincisprezece minute starea lui s-a deteriorat rapid. A fost groaznic să-l privesc murind”. Până seara actorul a intrat în comă și a fost dus la Spitalul St. Luke din Davenport, fiind transferat la terapie intensivă. A murit la ora 23:22, la vârsta de 82 de ani.

Trupul actorului a fost dus în California, unde a fost incinerat, iar cenușa lui a fost împrăștiată în Oceanul Pacific, așa cum își dorise.