***

 DREPTUL LA NEUITARE...

333 de ani de la decapitarea cronicarului Miron Costin (târgul Romanului, decembrie 1691) - file de cronică!

„Aşa, într-un decembrie troienit, rece şi vrăjmaş, acolo, la marginea Romanului, din intriga unor boieri invidioşi, din spaima unui domnitor bătrân şi şovăielnic, a căzut cel mai ilustru cap al acelui veac românesc”.

 Cronica vremii a consemnat momentul arestării lui Miron Costin de la conacul său din Bărboşi: „Dar îndată a ajuns aici vătaful de păhărnicei şi, după dânsul, au mai venit zapciu după zapciu, din sfert în sfert de ceas, cerând să fie ucis Miron Costin (…). Printre puţinele slugi ale curţii din Bărboşi, care pregăteau înmormântarea jupânesei Ilina, vestea arestării logofătului a produs mare îndârjire. S-a adunat satul în jurul curţii. Şi odată cu inima oamenilor, s-a burzuluit vremea şi mai cumplit ca înainte. Macri a socotit că nu-şi poate îndeplini aici crunta poruncă domnească: avea prea puţini slujitori şi nu poate ghici până unde poate merge îndrăzneala sătenilor, care au înconjurat curtea, la vestea că au venit să-l ucidă pe logofăt. L-au suit în sanie şi înconjurat de slujitori s-au pornit prin viscol spre Roman”.

„În timp ce cronicarul se afla la curtea sa din Brănișteni, pentru înmormântarea soţiei ale, (Ilina, sau Ileana), a fost ridicat din porunca domnească, urcat într-o sanie și prin viscol au pornit spre Roman. Ajungând aici i s-a îngăduit să se spovedească şi să se roage în lăcaşul Precistei Mari din centrul oraşului, după care vătaful de păhărnicei a vrut să-i taie însuşi el capul cu sabia. Dar bătrânul se ruga cu mare glas la vătaf să-l mai păsuiască şi să-l ducă la Iaşi, la înfăţişare, spre iertăciune în faţa lui Vodă. Toate muierile de faţă plângeau cu mare bocet; iar din cauza zarvei, Dumitraşcu Macri, vătaful, a pus pe călău de i-a tăiat repede şi cu iscusinţă capul şi astfel barba, ce nu se vedea din nea, de albă, pe dată s-a înroşit împreună cu zăpada dimprejur. După execuţie, călăul şi-a spălat mâinile mânjite de sânge la o fântână din preajmă, căreia de atunci i-a rămas numele de «FântânaGâdelui».

 Pe locul decapitării, feciorii Ioniţă, Nicolae şi Pătraşcu au pus lespede pentru însemnarea cumplitei întâmplări, iar corpul părintelui lor l-au dus în taină la Brănişteni și l-au îngropat împreună cu soția sa".

   Veșnică să fie pomenirea lui!